A învăța să te joci cu focul (+18) - boyxboy

Capitolul 28

~Poate nu suntem atât de perfecți.~

~

Intru in vestiar, lăsând-o și pe Eliza sa intre după mine. Exploră scurt cu privirea interiorul și înghiți in sec. Fata expiră lung și își leagă părul mai strâns cu elasticul. Nu părea să o deranjeze atât de mult ca era în vestiarul bărbaților.

—Ce nenorocit, mă jur! Oamenii ca el ar trebui omorâți, mârâie fata și începe să verifice prin poșetă.

Pufnesc amuzat și îi fac semn spre ieșirea din spate din vestiar. Era doar pentru urgențe, deci rareori cineva o folosea pe bune. Era numai bună pentru un moment ca acesta.

—Nu îmi da idei, dau din umeri și reușesc în sfârșit să observ un zâmbet pe buzele ei.

Bryan deja venise la lucru. A trebuit să mă prefac pentru câteva minute, cât timp el mă vedea ce fac, ca aș fi într-un mod afectat de cearta noastră. Ar fi stricat totul daca ar fi realizat că știm adevărul. Ducă-se dracu, merită ce îi vom face oricum.

Îmi trec degetele prin părul răsfirat de vânt în speranța patetica de a îl aranja. Slabe șanse pe un astfel de vânt.
Ca de obicei, Bryan își parca mașina în parcarea exterioară, deoarece îi era prea lene să o ducă în cea subterană. Proasta decizie, totuși.
Arunc conținutul pungii pe jos, iar Eliza chicotește vag.

—O, doamne, pare atât de entuziasmant totul. Poate m-am mai strecurat prin cluburi, dar să îi distrug mașina cuiva, încă nu, zice și începe să scotocească prin geanta ei iar.

Împreună cu șatena, am plănuit să ne răzbunăm pe Bryan prin a îi distruge mult iubita sa mașină. Ținea la ea mai mult decât a ținut la noi probabil, însă să vadă măcar ca nu a glumit cu noi. Oricum, daca se va duce la poliție, i-am spus Elizei să mă lase doar pe mine să rezolv.

Într-un târziu, găsește în sfârșit ce își dorește. Scoate un ruj de un roșu mat din geantă și afișează un zâmbet inocent. Se întoarce pe vârfuri, tocurile sale scoțând un zgomot iritant.
Cu un scris îngrijit și citeț de mână notă „Măgar” pe mașină. Am sa admit, nu pot să neg că pe lângă scrisul frumos, eu nu puteam să o spun mai bine.

Ridic bâta care a căzut anterior din pungă și cu toată forța, lovesc geamul de la pasager. Zgomotul de sticlă spartă și zdrobită de impactul cu solul ne face să tresărim scurt. Privesc rapid tot acest coșmar de pe jos și pufnesc amuzat.
Între timp, Eliza i-a spart 2 roti. Se pornește și semnalizarea, astfel că noi intrăm cât se poate de rapid înăuntru. Închidem ușa și începem să râdem.

—Asta merită, jigodia, pufnește amuzată și încearcă să își aranjeze părul.

Pufnesc amuzant și așez bâta înapoi în pungă. Țin strâns mânerul în palmă și deschid ușa tiptil.
Erau câțiva angajați neinteresați, însă nicăieri la orizont nu era Bryan, iar asta conta. O scot rapid pe Eliza din vestiarul bărbaților și îi șoptesc sa se comporte ca și când nu știe nimic.

Încerc să mă prefac că nu este nimic neobișnuit și fug in biroul lui Xander. Surprinzător, bărbatul încă era la lucru. Oricum aveam nevoie de el, deci mă bucuram sa dau peste saten, decât peste managerul ăla înțepat.
Își arcuiește o sprânceană și mă privește confuz, lăsând ceașca de cafea pe birou.

—Pot sa las asta la tine? Afișez un zâmbet fals pe buze, iar el clipește apăsat.

Da din umeri, iar eu iau acest răspuns precum „da”. Așez punga pe canapea, oricum nimeni nu va verifica biroul lui Xander. Probabil Bryan mă caută oricum.