Divorce

1.6K 51 16
                                    

Y/N POV

Și iată-mă din nou aici, singură, pe străzile Seulului, încercând să mă calmez și să nu plâng în fața acelui nenorocit. Chiar nu vreau să mai am ceva de a face cu el, dar nu pot deoarece acest inel afurisit de pe mâna mea parcă mă privește cu scârbă și parcă îl văd cum rânjește în momentul ăsta la mine, căci știe că eu realizez că n-am nicio șansă de scăpare. Dar, poate ar fi bine măcar să încerc.

De câteva zile parcă nu mai sunt eu. Când privesc în oglindă văd o fantomă, care mă sperie de-a dreptul cu fața ei palidă, ochii stinși de plâns și obrajii crăpați din cauza lacrimilor ce s-au scurs pe ei. Terifiant! Hah, până și eu sunt speriată de mine.. La naiba! La naiba cu lumea asta! La naiba cu tine, Jeon Jungkook! Te urăsc, urăsc că-mi faci rău, dar mă întorc mereu la tine ca o proastă. Urăsc că ai acest efect asupra mea!"

Cu aceste gânduri mă îndrept spre râul Han. Chiar acum realizasem asta, când îmi remarcai reflexia în apa limpede a râului, care părea destul de adânc. Iar acum întrebarea era..." Să mă arunc, să nu mă arunc? " Cred că ar fi fost mult mai ușor dacă o făceam mai demult. Încep să mă cațăr cu ajutorul barelor de protecție pe balustrada podului. Acum eram deja pe ea, admiram priveliștea. Nimic... Seulul era liniștit, parcă prea liniștit. Este chiar în miezul nopții, cum de nu este plin de zarva creată de mașini?! Nici măcar... una! Doar mai treceau din când în când, și am putut remarca câțiva trecători suferinzi de insomnie probabil, ce făceau o plimbare nocturnă. Nimeni nu mă remarcase. Însă nu îmi pasă. Sunt captivată de luminile jucăușe ale orașului. De când eram mică, aveam impresia că sunt note muzicale, care cântă o melodie, sau poate niște licurici gigantici! gândul acesta mă făcu să râd în sinea mea. Acum tot ce mai era de făcut era să admir pentru ultima oară acești licurici, și să ascult liniștea asta, ca de mormânt.

" Sunteți bine, domnișoară?" tresar puțin când aud o voce în spatele meu, și mă întorc la acea persoană. Era o femeie, cu siguranță mai în vârstă decât mine, însă fața ei sugera o figură de mamă protectoare, ce acum mă privea îngrijorată, că și cum fiica ei era pe cale să se arunce în apa rece a râului.

" Sunt foarte bine, mulțumesc că măcar dumneavoastră v-ați îngrijorat pentru mine. Vă puteți vedea liniștită de drum, eu voi fi bine." spun eu cu un zâmbet trist.

" Omo, de ce ești acolo sus?! Te poți răni, te rog, coboară, putem vorbi!"

" Nu vă faceți griji pentru mine, decât să mai fiu terorizată de un demon, mai bine îl scap și pe el, și pe mine de această suferință!"

" Omo, ce tot vorbești acolo!? Te rog, coboară! Vrei să superi o femeie mai în vârstă decât tine?! Uite... știu cum te simți! Și eu am fost într-o situație similară, dar n-are rost să faci un asemenea păcat! Nu-ți irosi viața, o ai pe toată în fața ochilor, nu da cu piciorul acestei șanse! Te rog, te implor, hai să discutăm, sunt sigură că te vei simți mai bine. "

Femeia a tot continuat să mă implore cu lacrimi în ochi, iar când am văzut-o atât de îngrijorată, mi-am adus aminte de propria mea mamă, care, deși ne certăm mereu, îmi dă cele mai bune sfaturi și are mereu grijă de mine.

***

" Acum că te-ai mai liniștit, îmi poți împărtăși și mie, te rog, povestea ta?! Adică, de ce ai vrut să sari?"

Femeia m-a dus acasă la ea și s-a oferit să mă lase să dorm o noapte la ea, iar eu am acceptat. Nu vreau să-i văd fața prea curând, așa că mai bine mă liniștesc, și apoi vom discuta.

" Păi, totul a început de când ne-am căsătorit.(nu prea are logică la început dar va avea) Soțul meu avusese cu mult înainte de căsătorie o iubită, și păreau foarte fericiți împreună. Eu îl iubeam încă de atunci, însă nu puteam trece peste iubita lui. Ce nu-i al tău e menit să fie al altuia, deci am renunțat. Însă ei s-au despărțit din cauza unei neînțelegeri. Ea a plecat din țară, iar eu am rămas, iar de atunci m-am împrietenit cu el. Am ajuns atât de apropiați, încât am devenit iubiți, iar în cele din urmă ne-am căsătorit. Totul ne-a mers bine, până când fata aceea s-a întors, iar ei au devenit parteneri de afaceri. Ea venea mai tot timpul la noi și petreceau mult timp împreună, pentru că sunt parteneri și trebuie să " lucreze". Eu nu sunt tipul de om foarte gelos, și l-am înțeles și i-am acordat spațiul necesar, astfel încât să nu pară că îl țin doar pentru mine și că nu îl las să muncească. Însă, într-o zi, am venit acasă de la mama, căreia îi făcusem o vizită, și l-am găsit pe soțul meu și fosta lui iubită "lucrând" de zor în patul nostru, care trebuia să-mi aparțină mie și lui. Am fost șocată, însă am tăcut, pentru că nu m-au remarcat, iar eu îl iubeam prea mult ca să-i dau drumul. Am suportat toate astea până astăzi, când a venit și s-a certat cu mine, pentru că am vrut să petrecem ziua numai noi doi, sau i-am propus să-i facem o vizită mamei lui, deoarece n-am cunoscut-o niciodată, l-am pus să aleagă, iar el a ales să mă lovească, astfel încât am căzut pe scări. "

💜JK Oneshots💜Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum