Eram doar eu cu intunericul macabru
Voiam sa merg sa aprind lumina de la candelabru
Dar atunci eu am simtit
O mana care m-a tinut, m-a amortit.
Ma tinea strans de incheietura
Nu voia sa imi dea drumul, eram captiv in a ei ura
Ochii cand voiam sa ii deschid
Nu puteam, simteam lacrimi venind.
Oare ce se intamplase cu mine?
De ce nu zambeam macar cateva secunde?
Simteam o tristete care se tot adancea
Si aproape nimic nu o putea vindeca.
