Citate și replici

107

•Tuturor celor care au luptat pentru cineva sau pentru ceva în care au crezut.

•-"Când doi oameni se iubesc, nu poate exista un final fericit", răspunde el încet.

-Nu mi-l cita mie pe Hemingway, mă răstesc eu.

•Nimeni nu-i normal! strig eu. Nimeni nu-i normal - nici nu vreau să fii. Te iubesc așa cum ești, te iubesc pe tine și tot ce e în jurul tău.

•Mă doare pieptul atât de rău, încât aș vrea să pot intra acolo și să-mi scot inima. Totul era mai ușor înainte s-o cunosc pe Tessa, nimic nu mă mai rănea. Nici măcar mizeria asta nu m-ar fi afectat atât. Învățasem să-mi reprim durerea până când ea m-a făcut să... m-a făcut să simt lucruri pe care nu voiam să le simt, iar acum nu mai scap de ele.

•Am luat o fată frumoasă care trăiește pentru alții, o fată care a găsit mereu partea bună în orice, chiar și în mine, și am transformat-o într-o carcasă care se holbează la mine cu ochi goi. 

•-Tu cu cine mama dracului ții?

-Nu țin cu nimeni! strigă ea cu glas răsunător. Toată lumea ține cu tine, Hardin. Știu că tu simți că te lupți cu lumea întreagă, dar uită-te în jurul tău. Mă ai pe mine, pe tatăl tău - pe amândoi - pe Karen, care te iubește ca și cum ai fi copilul ei, și pe Landon, care te iubește mai mult decât sunteți dispuși să recunoașteți oricare dintre voi.

•După atâtea luni tot nu are nicio logică pentru mine, tot haosul ăsta, dar prefer să am parte de așa ceva, decât să fiu fără el. Momentele rele petrecute alături de el n-au însemnat nimic în comparație cu cu cele bune. Nu știu dacă nu cumva bat câmpii sau am înnebunit. Poate amândouă. Dar îl iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine însămi, mai mult decât credeam că e posibil și nu-mi doresc decât să fie fericit. Nu pentru mine, ci pentru el. Vreau să se uite în oglindă și să zâmbească, nu să se-ncrunte. Trebuie să nu se mai considere un monstru. Trebuie să se vadă așa cum este, pentru că, daca nu va ieși din personajul de personaj negativ, asta îl va distruge, iar eu voi rămâne doar scrumul.

•Te iubesc mereu. Să nu te îndoiești de asta, o să te iubesc întotdeauna.

•Asta faci când iubești pe cineva: te lupți pentru el - te ții după el când știi că are nevoie de tine. Îl ajuți să lupte cu el însuși și nu-l părăsești niciodată, nici măcar atunci când clachează.

•Umilința și durerea mi se transformă în mânie cu cât stau mai mult pe scara pustie. E un soi de mânie grea, apăsătoare, imposibil de suportat - și m-am săturat să-i caut scuze. M-am săturat să-i permit să se comporte așa și să fac totul uitat după ce-și cere scuze și promite, pur și simplu, că se va schimba.

•Totul capătă logică acum. Gândurile mele de mai devreme, despre iubire și despre a nu renunța la cel pe care îl iubești, erau cum nu se poate mai greșite. M-am înșelat în tot acest timp. Când iubești un om, nu-l lași să te distrugă odată cu el, nu-i dai voie să te târască și pe tine în noroi. Încerci să-l ajuți, încerci să-l salvezi, dar când această persoană iubită e egoistă și tu te tot zbați, ești un fraier. Dacă îl iubesc, asta nu înseamnă că trebuie să-l las să mă distrugă și pe mine.

•E imposibil să-i faci să se schimbe pe oamenii care s-au hotărât să rămână așa cum sunt. Nu-i poți ajuta să-și depășească ambițiile meschine și nici nu poți, să-i iubești atât de mult încât să-i să nu se mai deteste.

•Mi-ai pătruns în suflet. Sunt pe jumătate agonie, pe jumătate speranță. Spune-mi că n-am venit prea târziu, că sentimentele acestea prețioase nu s-au topit pentru totdeauna. Sunt gata să mă ofer ție din nou, cu inima mai devotată decât era atunci când aproape că ai sfâșiat-o, acum opt ani și jumătate. Să nu îndrăznești să spui că bărbații uită mai ușor decât femeile, că iubirea lor moare mai devreme. N-am iubit pe nimeni alta, doar pe tine.

•Îmi dau seama că gândurile mele mă târăsc într-un loc foarte sumbru, dar nu mai am forță să mă împotrivesc. Am luptat atâta timp pentru un lucru care credeam că înseamnă totul, prea mult timp, iar acum nu mai pot să lupt deloc.

•Timpul vindecă totul.

•Durerea nu mă iartă deloc: durerea își vrea jertfa ei. Nu se va potoli până nu te transformă într-o carapace goală. Lovitura trădării și a respingerii doare, dar nimic nu se compară cu durerea de a fi golit pe dinăuntru. Nimic nu doare mai tare decât să nu te mai doară deloc. Iar asta n-are nici o logică și, în același timp, are, iar eu simt că-mi pierd mințile.

Am recitit „După ce am găsit fericirea" și am extras alte citate față de primul capitol legat de aceasta carte( capitolul cu numărul 71). O să-l împart în două, trei sau chiar patru capitole pentru că nu vreau ca acestea să fie extrem de lungi. 

După ce am găsit fericirea, Anna Todd