Moartea-n beție

Pe bune, Ioane, moartea e cel mai firesc lucru din lume! De ce îți e jenă să vorbești cu mine despre asta? De ce te uiți în partea cealaltă? Crezi că n-o să te viziteze dacă nu aduci vorba de ea? Proastă gândire, serios! Dar de nuntă, ce spui? Când o faci? Uite că și aici te codești ca mai devreme. Vasilica nu e sigură, hm? Eu ți-am zis că nu e bine s-o răsfeți. O provincială adusă taman în centrul Bucureștiului și întreținută de tine e mai ceva ca un pokemon, acu' vezi evoluția unu, cinci rochii Armani mai târziu o vezi la evoluția șaișpe. Cum e cu pietrele alea la rinichi, apropo? Trebuie să bei multe lichide, adevărat. Hai la cârciuma din colț, poate mâine mori și o să regret că n-am apucat să beau cu tine ultima țuică. Nu te mai uita așa la mine! Zici că spun ceva de rău...Ai observat că de câte ori se aduce vorba de moarte, cineva spune „Doamne ferește", de parcă acele cuvinte chiar ar avea vreun efect? Nu e ca și cum nu o să murim cu toții la un moment dat...hâc!

Eu când voi muri vreau un sicriu negru! Unul lăcuit frumos și simplu! Iar la parastas toți să râdă și să mănânce colivă. Eu iubesc coliva, mereu am iubit-o...păcat că o mâncam rar. Când ești sărac parcă îți vine să te rogi să mai moară careva să bagi și tu vreo bucată de carne în gură, asta dacă nu e post, desigur. Îl mai știi pe Costică? Murise și ăla chiar în mijlocul postului. Am mâncat sarmale cu orez și mămăligă fără brânză. Al dracu' la cât de zgârcit a fost, nici după moarte nu ne-o făcut cinste! Nu putea să moară după ce se termina postul? Pe la sărbători așa, că tare îmi era poftă de niște carne la cuptor și salată de beouf atunci. Ai auzit și de tanti Lucica? Cică a murit aseară pe patul de spital. Nu au mai putut s-o salveze. Cred și io la cât de bătrână era! Acum toți o jelesc de parcă o fi fost sfântă. Toată viața ei a fost o cață care a bârfit și preacurvit. O știu de când era domnișoară, la vremea aia nu locuia în București, ci undeva prin Moldova. Era tare drăgălașă până a venit aici și a văzut cum fac fetele bani. Nu i-a luat mult să învețe meserie și să fraierească un moș cu multe case prin țară. După ce ăla a murit într-un „accident nefericit", fosta Miss Moldova a luat pe unul tânăr la treizeci și ceva. Băiat deștept ăsta, i-a pus ceva în ceai aseară. Cum de unde știu? Ghiță mi-a zis, că doar ei sunt buni prieteni, își spun totul, nu ca mine. Toți vecinii mă urăsc pentru că sunt un nesimțit, așa spun ei, dar când o să mor toți or să mă jelească, ai să vezi! Dar lacrimile alea de crocodil nu o să înduplece pe nimeni!

Ah! Uite ce-am făcut, am vărsat țuica! Ăsta sigur e nea' Marin, lui îi plăcea mult băutura! Nu am mai văzut un om care să țină așa bine la băutură în viața mea. Era om înstărit, divorțat cu copiii mari plecați prin străinătate, dar așa cu un succes la femei, mai ales când se îmbăta! Devenea Eminescu în persoană nu alta! Mă' să știi că îmi pare rău de el, a fost om bun. Mi-au dat puțin lacrimile la înmormântarea lui, avea o familie frumoasă și a dus o viață corectă. I-a plăcut munca cinstită, nu ca noi. De aia n-o să-mi ducă nimeni lipsa, că am fost un hoț și un parșiv toată viața...hâc! Dar mi-a plăcut! Mi-au plăcut banii și băutura!

Ioaneeee, adormiși?! Hai să te duc acasă că cine știe ce face Vasilica, te-o aștepta oare cu făcălețu' sau cu coada de la mătură? Poate te-o ierta azi că-i duminică. „Duminica nu se face curat și nu se bat bărbații", așa spunea bunică-mea, Dumnezeu s-o odihnească, că la cât ne-a chinuit, nu-i dorim ei ce ne-a făcut nouă! Ă? Care nouă? Eu și frate-miu! N-ai apucat să-l cunoști, era mic atunci, o căzut în fântână. Dacă nu murea, trebuia să împart moștenirea cu el. Lasă, că-i mai bine așa, uite ce casă frumoasă am! Lenuța e mândră, e prima din surorile ei care s-o măritat și mă iubește ca pe ochii din cap deși știe ce jivină ordinară are la ușă, dar aduc bani în casă la copii și d-aia nu mă lasă. Hai Ioane că te-am pupat. Dacă nu scapi viu din mâinile Vasilicăi, îmi lași mie pământul ăla din spate? Ea oricum e femeie, altceva decât să-l sădească nu știe. Eu pot să-l vând sau să deschid o afacere. Iar te uiți urât, chiar crezi că ți-aș vrea răul? În fiecare an de ziua ta îți urez să trăiești mult, că meriți mă, chiar meriți! Io vreau să trăiesc puțin, Ioane. Puțin da' bine! D'aia beau atâta! Că nimeni n-o să bea țuică pomenindu-mă pe mine!