Charlotte

~2~

   Drumul a fost destul de liniștitor, am mai schimbat câteva zâmbete cu fetita de langa mine dar in rest nimic important.

    Cand in sfarsit trenul se oprește, imi iau geanta si valiza si decolez spre ieșire.

    Aerul se izbește cu putere de corpul meu făcându-ma sa ma dezechilibrez putin.E frumos aici ,soare,iarba,animale ,am un drum de 20 de minute până la stația de autobuz și asa ma pot distra privind natura.

   Sunt o mare fana a naturii,mereu am crezut ca natura ma va intelege cel mai bine si ca ma va face sa ma simt mai bine.Faceam multe excursii cu tata si sora mea cand eram mica,mama era mereu ocupată,cand sora mea a crescut a trebuit să rămân doar eu cu tata iar el a ales să încheiem cu aceste excursii.
  
     Cand ajung in statie am mare noroc sa gasesc banca goala ,asa ca  imi pot odihni picioarele deja obosite.

     O sun pe bunica sa o  informez ca am ajuns cu bine si astept linistită autobuzul.

     Peste vreo 10 minute își face prezența si acesta si decid să mă ridic repede  de pe banca ,mare greseala,ametesc destul de repede si cred ca am nevoie de putin ajutor pentru a urca in autobuz dar, cum ma si asteptam nimeni nu ma ajuta.

   După ce mi-am  așezat bagajele lângă mine mi-am pus căștile în urechi și pur si simplu m-am lăsat captată de sunetul melodiei pe care o iubesc enorm de mult.(melodia se numeste :oceans,o găsiți pe youtube).
~Peste 30 de minute~

    Ajung in oras cam peste jumătate de oră si raman placut surprinsă sa vad ca orasul era plin  de oameni zambareti care nu își aveau capul doar in telefoane,care se jucau cu micuții ingerasi si care mancau înghețată alături de familie,ma întristez putin dar imi revin repede deoarece stiu ca de aici viata mea o sa se schimbe in bine .

     Sunt in cartierul bunicii si ma plimb putin pentru a cunoaste locul mai bine.Casele cu două sau trei  etaje ma fascinează si străduțele frumos încărcate cu flori pe margini ma fac sa ma simt ca într-o poveste dar,atunci realitatea ma împinge la propriu atunci  când o persoană se izbește de mine  destul de brutal făcând ca corpul meu sa  se faca una cu asfaltul.

   Ma ridic repede si ma uit la persoana ce a facut aceasta greseala,e fata ,e înaltă si mult mai dezvoltată ca mine ,cred ca are 1 80 si cred ca face vreun sport .

●Uite , stiu ca a fost o greseala dar macar scuze puteai sa spui ...spun eu cand vad ca fata nu reacționează deloc

●Poftim? A ,da ,scuze,eram concentrată aici si nu te-am observat.Imi cer scuze ..spune fata încă captivantă de ceea ce citea

●Bine ,nu este chiar asa de rau ..spun eu cu o voce nesigură  ,Charlotte,tu ?
Ma prezint si întind mana spre aceasta.

●Anastasia,Anastasia Casper...se prezintă si ea si imi strange mana.
Esti noua pe aici?Nu te-am mai vazut.

●Nu ca ai vedea ceva ..spun asta pentru mine dar se pare ca aceasta m-a auzit.

●Hei ,mi-am cerut scuze  ,ce pot face mai mult?Vocea ei a devenit din calma mult mai agitată si asta ma sperie putin pentru că mi-e frică să nu ma loveasca,din instinct imi pun mama pe fata si astept ca orice din corpul ei sa faca contact cu corpul meu dar in schimb tot ce face e sa rada de mine .
  Ma uit confuză si vad ca aceasta s-a oprit din ras.