💜 Prima probă 💜

100 9 8
                                    

Participanți sunt:

Cristiana_6008

viatrixafina

9venus

abyuta

Teodora12678

IoanaRadac

Mai întâi de toate, vreau sa mă prezint pentru a ne cunoaste mai bine, la fel cum ați făcut și voi. Numele meu este Mihaela, îmi plac la nebunie cărțile și totodata să le scriu. Chiar dacă nu mă exprim prea bine și nu sunt destul de reușite cărțile mele, acesta a devenit hobby-ul meu și nu voi renunța absolut deloc. Genurile mele preferate sunt: actiunea, dragostea, drama si comedia. Sper că o să ne înțelegem bine pe parcursul concursului și fac asta pentru a ne simți în largul nostru, în lumea poveștilor 💜

Prima probă constă în continuarea și încheierea poveștii date mai jos:

Uneori viața nu e exact cum ți-o imaginezi sau dorești. Nici nu te astepți atunci când te scuipă în față și te lovește pe la spate, ajungând să spui că nu ți-o mai vrei. Chiar dacă sufletul simte asta, conștiința îți amintește un lucru foarte important, spunându-ți că nu trebuie să renunți.
"Trăiește pentru surioara ta!". Aș fi vrut să fie așa ușor dar e al naibi de greu și mereu ajung într-un punct culminant unde nu știu ce voi face. Îmi șterg lacrimile care îmi invadă fața, și îmi scot capul de sub vizuina. Verific zona dându-mi seama că am scăpat deocamdată, pe urma luându-mi surioara de mânuță plecând de acolo. Ne aflam într-un cartier parăsit cu multe case sparte, presupun de la prea mulți hoți și mirosea în ultimul hal. Cerul era înnorat ceea ce anunță că o furtună se apropie iar noi încă nu am găsit niciun adăpost. Din cauza tatălui nostru am ajuns în situația asta iar mama a fost omorâtă. Încercam să am mintea limpede dar de la acel incident nici asta nu mai era posibil. Frica puse stăpânire pe tot corpul meu dar chiar dacă nu doream, trebuia să intru în una dintre case, așa că deschid ușa și căutam o sursă de lumină. Dupa ce găsim, putem observa că totul era un haos și puteam jura că nu locuiește nimeni aici.

"Kate, vom locui aici de acum înainte? "

Surioara mea începe să plângă iar inima mea se rupse în doua. Îi cuprind obrăjori în palmele mele spunându-i că totul va fi bine iar dis de dimineață, ne vom lua tălpășița.
O așez pe un pat dacă pot spune așa, și o invelesc cu o haina veche. Eu mă sprijin de ușa încăperii, lasându-mă să cad jos de atâta suferință.

Aveți timp până pe 13 Aprilie, iar dacă aveți o problema și nu reușiți până atunci să postați, vă mai dau timp o zi.

Lucrările mi le trimiteți în privat, prin mesaje iar eu le voi critica împreună cu Stefania_700

Vreau să vă aduc la cunoștință, ca în mesaje nu puteți trimite mesaje mari, asa ca le veți trimite pe bucățele.

Concurs de scris Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum