plouă dement în mine
sunt
doar un val
ce s-a spart înainte de a ajunge
pe ţărmul inimii tale.
plouă dement
un păianjen cade,
ucis în apele tulburi
ale ochilor mei.
plouă
timid acum.
stau cu faţa în palme
să-mi ascund chipul
de haita de himere
ce are să vină.
(asta e scrisă când eram fumată şi nefericită. să mai public? sufletu' e deschis, dar nu vrea să intre nimeni. toţi privesc de la distanţă)
