te gândesc
cu mintea lui aprilie,
în care se răsfiră extazul
corpului floral de liliac
cu formele lui
de sens alb;
te gândesc
cu mintea silențiului
sustras dinamicii,
căruia i se oferă
funcția motorie
a cuvântului vorbit;
te gândesc
cu mintea roșie a cordului,
ce fracturează temporar
între secțiuni de sistolă
oasele gleznelor
de punct temporal.
