Marko

Capitolul 20.

,,După ce căutăm fără să găsim, găsim fără să căutăm"

—O cheamă Stormy Menson. Este în aceeași clasă cu mine la liceu. Și da, mamă, să știi că este foarte inteligentă, îi răspund pront știind din înainte întrebările ce urmau să vină.

Mama mereu și-a dorit să aduc acasă o fată inteligentă, care știe să gândească. Nu a suportat niciodată femeile cu care mă culcam, deși mă ascundeam mereu de ea. Într-una ținea să îmi amintească cât de inculte pot fi, încât să se culce cu un bărbat pentru bani. Întotdeauna își dădea seama când ajungeam acasă că am fost cu una prin hotel. Nu știu cum mă prindea de fiecare dată!

—Și când ne-o prezinți și noua? Întrebă mama, privindu-mă atent. Trebuie să fie într-adevăr o femeie specială, atâta timp cât a reușit să te vrăjească.

—Nu știu când, dar nu prea curând. Ne-am certat, răspund lăsând privirea în pământ, înștiințându-i.

—Deja?

—Da, tată! Tu cum ai putut să o ții departe pe mama de lumea asta la început?

—Nu am putut, râse bărbatul subtil. Și-a băgat imediat nasul peste tot. A trebuit să îi spun de la început adevărul, ca să nu o pierd mai târziu.

—Mhm, nu știu ce să fac. Așa este și Stormy, băgăcioasă și curioasă. Vrea să afle tot.

—Puterea de a afla totul despre persoana de lângă tine, fără ai tulbura apele sufletului, asta fiule, asta e marea provocarea a iubirii, îmi zâmbește tata, aruncând mai apoi privirea către ființa de lângă mine, care l-a făcut să-și spună și cele mai întunecate secrete.

—Nu e vina ei, este vina ta că îi provoci nesiguranță, mă mustră mama luându-i apărarea femei pe care nici măcar nu o cunoaște. Ea vrea doar să afle ce fel de bărbat ești. E normal pentru o femeie inteligentă să vrea mai întâi să își cunoască iubirea și mai apoi să-și pună încrederea în el.

—Ce a vrut să știe și nu i-ai spus? Mă întrebă tata, arcuindu-și o sprânceană.

—Când m-ai sunat să îmi spui că cineva a redirecționat transportul cu arme și să îi întreb pe băieți dacă pot afla ceva, eram cu ei înafara liceului și o așteptam pe Stormy. Eram cu toții agitați și nu mi-am dat seama când a apărut. Apoi a doua zi, m-a întrebat ce s-a întâmplat și nu am vrut să îi spun, băgând niște scuze aleatorii. S-a supărat că am evitat într-una discuția și nu o învinovățesc, ea nu este o femeie proastă care se lasă înduplecată de vrăjeli ieftine.

—Și ce o să faci mai departe?

—Nu știu, am dat-o în bară de data asta. Stormy, a pus o fată să ne asculte cât timp ea nu era în preajmă. Mi-am dat seama însă după ceva de timp, după ce am zis data și ora în care o să-l ademenim pe Dylan la cursă. La cât de bine o cunosc, cu siguranță sâmbătă va veni la cursă. Nici nu știu ce scuză să inventez ca să o țin departe sâmbătă.

—În primul rând, când aveai de gând să ne spui de planul ăsta? Fiecare pas pe care vrei să îl faci pentru organizație, trebuie mai întâi consultat cu mine, nu poți face totul după capul tău.

—Tată, trebuie cineva să îi pedepsească pentru furtul armelor. Dacă nu o facem acum, atunci când?

—Marko, de pedepsit oricum o făceam. Dacă nu azi, mâine, dacă nu mâine, poimâine. Nu rămâne nimeni nepedepsit când fură de la noi, fiule. Însă sunt nervos că nu mi-ai spus dinainte să planifici totul, ridică bărbatul tonul încruntându-se puternic la mine. Dacă ar fi venit Carol, să se răzbune pentru ce ai de gând să îi faci fiului său și eu nu aș fi știut? Ne-ai fi băgat în belele și ai fi adus probleme mari mafiei.