Micuțul meu

11

3 luni mai tarziu

Augustin privea fericit pe geamul masinii. Dupa o vacanta bine meritată la mama sa, in sfarsit se intorsese acasa. Nu mai auzise nimic de Chris in ultimele luni. Dupa ce s a întâmplat, cel mic l-a blocat peste tot si a disparut din peisaj o perioada. Nici nu stia daca-l va mai vedea vreodata, daca a incercat sa l sune sau sa i dea un mesaj, daca s a gandit la el macar o data sau daca a uitat tot si nici nu i a observat absenta.
Ajuns in sfarsit acasa, isi lasa bagajul pe pat, isi face un dus, iar apoi pleaca sa vada cum mai stau lucrurile prin oraș.
Era o zi superba, iar asta il facea fericit. Simtea ca nimeni nu i o va strica, si așa si era. Nu avea cine. Se despartise de iubita lui imediat după ce s a intamplat cu Chris, nu voia s o amageasca degeaba, iar cat despre Chris, daca avea sa dea ochii cu el, era absolut convins ca i poate face fata si ii poate arata ca nu mai inseamna nimic pentru el, chiar daca asta era o mare minciuna.
Ajunge la barul in care isi petrecea majoritatea timpului inainte. Acolo lucra cea mai buna prietena a sa, Alia, de care ii fusese foarte dor.

Din perspectiva lui Augustin.

Dupa 3 luni minunate petrecute cu mama, in sfarsit m am intors acasa. Locuiesc in orasul asta de ani de zile si m am obișnuit cu el, la fel cum m am obișnuit si cu singurătatea. Mi a fost asa de dor de barul asta, dar cel mai mult mi a fost de Alia. Cand m am mutat aici in urma cu 4 ani pentru a face liceul, a fost singura persoana cu care am simtit o legatura, si uite ne aici, dupa 4 ani, fiind cei mai buni prieteni.
Nici nu intru bine in bar si fac contact vizual cu șatena, ca si incepe sa alerge printre mese si ma ia in brate.

-Agus, mi a fost atat de dor de tine *spune, fara sa mi dea drumul din imbratisare*

-Si mie mi a fost. Am atatea lucruri sa ti povestesc. Am cunoscut o fata si-

-Ma înșeli? *se incrunta*

-Ce? Nu! *spun zambind* Ideea era ca i am povestit chestii despre tine, i am aratat poze, si i ar placea sa te cunoasca. Sunt sigur ca v ati intelege foarte bine *ii fac cu ochiul*

-Stii bine ca relațiile nu sunt pentru mine.

-Sunt pentru toata lumea, iar tu vei iesi cu fata asta si o sa-

-Apropo! *striga ea dintr-o data*

-Ce e?

-Iti cam place sa rupi inimi, nu?

-Despre ce vorbesti? *intreb confuz*

-Cam la 2 săptămâni dupa ce ai plecat, un baiat a venit sa te caute. I am zis ca nu esti si a plecat.

-Ah, nu era nimeni import-

-Apoi a venit si ziua urmatoare, si apoi si ziua de dupa ziua urmatoare, si apoi si ziua de dupa ziua de dupa ziua urmatoare si ap-

-Am inteles ideea *o intrerup* Cam cate zile a venit?

-Pai... 1, 2, 3... toate.

-Toate? *intreb surprins* Cum adica toate?

-Adica a venit zilnic, timp de 2 luni si ceva.

-Acum nu mai vine?

-Nu l am mai vazut de o săptămână.

-Oh, cred ca s a plictisit de asteptat. *spun, încercând sa nu par trist. Poate ca am facut o alegere gresita cand am plecat, sau poate ca e mai bine ca eu si Christopher sa fim despărțiți.*

-Hm... e posibil, dar sa stii ca mi a lasat ceva.

-Ceva? *intreb, un zambet apărând mi pe toata fața. Cand realizez asta, imi reiau pozitia serioasa la loc. Nu trebuie sa ma intereseze nimic legat de el.* Poti sa pastrezi acel "ceva", nu ma intereseaza.

-Bine. In caz ca totusi esti curios, e o scrisoare. Mi a zis ca daca te voi vedea, sa ti o dau. Dar daca nu e important, cred ca pur si simplu o voi arunca, sau o voi rupe... sau o voi arde, sau chiar o pot-

-Da mi o! *spun brusc, intrerupand o*

Scoate de sub tejghea un plic alb si mi l da. Il deschid incet si incep sa citesc: "Draga Agus..."

- ♡ - ♡ - ♡ - ♡ - ♡ - ♡ -

IoanaPatricia386 ca Alia.

Va pup♡