The Walking Dead [K-POP version]

Capitolul 1

Pleopele ochilor tremură de prea multă lumină, deschide ochii si privirea brunetei cade spre pieptul unui băiat care era din ce in ce mai aproape de ea.Fata a inchis ochii strâns,încercând sa-si amintească unde este si de ce acel băiat incerca sa o îmbrățișeze.Se aude o muzică tare,e întuneric în jur,doar vocile tinerilor care se veselesc ca ultima oară o liniștește pe brunetă,înseamnă ca nu e singura.
-Ai băut prea mult!Te simți bine? - intreaba brunetul de lângă ea,facandu-si griji de fată.
O scurtă privire si băiatul a înțeles ca ea nu se simte bine.El o ia de mână si o trage spre iesirea din club.Fata nu se putea opune,înțelegea ca cineva străin undeva o duce dar nu putea face nimic,mâinile si picioarele erau ca de vată.
Când au ajuns pe pragul clubului,fata a inchis ochii si a ridicat bărbia in sus,un vânt rece ii mângâia pielea palidă.Ea nu ținea minte cum a ajuns în acel club.Băiatul de alaturi îngrijorat se uita la fata si o întreabă :
-Nu iti este frig? Esti intr-o rochie asa scurtă! - zise el,privind-o de la cap până in picioare.
Tăcerea a fost un raspuns.Brunetul iute s-a dezbrăcat de scurta neagra de piele si i-a pus-o in spinarea fetei.
-Sa mergem de aici! - spuse el si luând-o de mână, din nou o trage undeva.
-U-u-n-d-e ... p-p-le-cc-am ? - se balbai ea.
-Unde trăiesti ? Te duc acasa ! - brunetul se opreste,asteptând raspuns de la ea.
-Eu...eu ... - ea arunca o privire spre oras si se uita la băiat inapoi - Nu trăiesc departe,ajung singura! - bruneta se porneste spre oras iar băiatul o oprește.
-Singura nu pleci nicăieri,merg cu tine !
-Fie...
-Se pare ca aerul rece te-a ajutat?!
-Un pic,dar totusi,pe picioare abia mă țin - zise ea si se rezema cu mână de cel mai apropiat gard.
-De ce ai băut asa mult?
-Tu cine esti? Nu te stiu - incerca sa fuga de răspunsul la întrebarea lui.
-Ah ... - brunetul apleca capul si îsi trecu cu mana pe nas - Sunt Park Jimin,ne-am cunoscut câteva ore in urma in club.
-Interesant,eu sunt Kim Valerie - mână tremurând se întinde spre Jimin - Bucuroasă de cunostinta, doar ca,cine stie daca te voi ține minte mâine... - Jimin o ia de mână si repede o ține până când ea nu a cazut jos.
-Deci trăiesti in centru sau in cealaltă parte a orasului? - întreba Jimin.
-Aici,in centru,nu departe... - si-a aplecat capul iar părul îi acoperă fața.
-Am inteles eu...
Jimin a aruncat o mână de a fetei pe umărul său iar el a îmbrățișat-o de talie.Încetișor s-au pornit spre centrul orașului.
-Parca esti slaba,dar asa grea ! - respiră adânc Park.
-M? - fata ridica capul încet.
-Nimic,nimic! Ai grija,te asez pe scaun acum!
Jimin cu grija asează bruneta pe banca de lângă drum si încerca sa-si aducă la normal respiratia.Punându-si mainele pe coapse,băiatul ridica privirea spre cer si un val de aburi calzi evadează în aerul rece.In cele din urma,el se asează lângă fată si se uita cum pleoapele se miscau in timp ce capul ei a cazut pe umărul lui.
-Hei,nu adormi! - Jimin a tresărit si fata s-a trezit,privind in jur a intrebat
- Unde suntem?
-Suntem in centru,unde e casa ta?
Valerie se incrunteaza,încercând sa-si amintească numarul apartamentului in care a trăit toți 17 ani ai săi. Întorcând-usi privirea spre clădirile inalte ea si-a amintit.
-In clădirea aceea ! Eu acolo trăiesc - bruneta arăta cu degetul spre una din clădirile numeroase.
-Părinții nu o sa iti zică nimic ? Apropo,de ce ai băut asa mult ?
Ea se încruntă,amintindu-si evenimentele din aceasta zi.Ochii ei devin roșii,ea apleacă capul ca Jimin sa nu observe,dar nu a reusit.
-Ce e ? - el pune mâna pe umărul fetei si o zgaltaie putin dar ea nu reacționează.

Flashback

Orele s-au terminat deja iar asta insemna una,că in sfarsit isi poate vedea iubitul.Din motiv ca el este mai mare ca Valerie,rar se vad la scoala,orele lui sunt la al treilea etaj iar recreatiile sunt scurte si ajung doar pentru a iti odihni creierul de lectia trecuta si sa te pregătești de lectia urmatoare.
Cu pasi grăbiți,bruneta se îndrepta spre iesirea din scoala.Buclele întunecate ale părului zboară in aer iar un zâmbet se desenează pe fața ei.
Pe usa din sticla si prin aglomerația de adolescenți, ii vede chipul băiatului care o astepta.Valerie si-a mărit pasul si cineva s-a împins in ea.
-Nici iertare nu iti ceri ! - fata se întoarse si striga privind in spinarea băiatului care se îndrepta spre cabinetul directorului.În acest timp,Lalisa s-a apropiat de iubitul ei si au inceput sa vorbească.
Valerie il vedea cum vorbea cu cineva, dar nu vedea cu cine din cauza studentilor care cu greu părăsesc scoala.În fața ei este urmatorul elev care trebuie sa iasă din scoala.Amintindu-si ca el o asteapta,fata a zâmbit.Când băiatul din fața ei a ieșit, Valerie iute a alergat pe prag.
In acel moment zâmbetul ei a dispărut,ochii s-au umplut de lacrimi care asteptau sa se rostogoleasca pe obraz.Vântul care bătea in putere făcea ca părul ei sa zboare in aer.Hoseok se saruta cu Lisa.Ce a fost asta?
Valerie si-a sters lacrimile care au inceput sa ii umezeasca obrajii si a coborât scările pragului ca sa plece acasă.
Observând-o,Hoseok a strigat-o:
-Valerie !
-Stai cu mine,nu mă lăsa! - roșcata ii pune mâna pe obraji si se apropie de buzele lui.
Băiatul se uită la ea,punandu-i mainele pe umeri o dă la o parte si aleargă după Valerie.
Lisa a zâmbit si privea la acea scena de drama.
Ajungand-o din urma pe bruneta, Hoseok o ia de mână si o întoarce cu fața spre el,pentru prima data el a vazut-o asa,asa de distrusă.Hoseok încearcă sa o îmbrățișeze dar ea nu ii permite :
-Nu te atinge de mine ! - urlă ea,făcând un pas inapoi.
-Eu... - Jung incerca sa explice dar a fost întrerupt.
-Tu! TU! Taci! Nu-mi mai provoca durere,nu am nevoie de scuzele tale ! - țipa ea arătând cu degetul spre el - Daca o iubeai pe Lisa,trebuia sa îmi spui! Eu te întelegeam si te lasam...
-Dar eu...
-Taci! - țipă mai tare fata,pieptul ei se misca din ce in ce mai repede iar lacrimile încontinuu se rostogoleau pe obraji - Tu mi-au promis ca niciodata nu îmi vei provoca durere...
Hoseok apleca capul si închide ochii strâns, încercând sa se trezească din acel cosmar,dar când i-a deschis a inteles ca nu e doar un vis.
-Ai promis sa nu ma tradezi si sa ma iubești. NU TE-AI ȚINUT DE CUVÂNT!
-Valerie...- Hoseok întinde mâinile si face un pas spre fata.
-Nu... - ea ii arata gestul ca sa stea pe loc - Tot ce trebuia,eu am vazut...Hai pur si simplu...-fata priveste spre cer încercând sa-si controleze lacrimile - Hai sa ne despărțim !
-Inteleg ca sunt vinovat,dar sa stii,te-am iubit mai mult decât viața mea - băiatul isi pune mâna pe piept.
-Gresit,daca ma iubeai,tu nu îmi făceai una ca asta.Adio,Hoseok!Multumesc pentru tot...
El a dorit sa mai spună ceva,dar Valerie deja plecase.

End Flashback

-Iubitul meu m-a trădat... - buzele brunetei s-au facut o linie dreaptă si cu ochii rosii,fata a aruncat o privire spre Jimin.
-Cum? - Jimin se uita la ea cu mila.
-S-a sărutat cu "prietena" copilăriei mele chiar in fața mea. - repede a raspuns ea,dând din cap.
-Cea mai oribilă trădare... - zise Jimin cu o voce moale si tristă.
-Fie - îsi sterse lacrimile ea cu mâna - Voi trece peste,dar,cum ne-am cunsocut?
-Păi, tu beai singura si mereu dansai singura,m-am gândit că vom face cunoștință si vom rămâne prieteni. - Valeria începe a râde - Ce te râzi?
-Esti amuzant,stiu eu ce vor băieții de la fetele in stare de ebrietate
Jimin a clătinat din cap si a zis:
-Crede ce vrei,am spus adevarul
-Câți ani ai?
-21 împlinesc peste o lună,tu?
-18 peste jumate de an !
Ambii au inceput a rade . Valerie s-a ridicat de pe bancă si s-a dezbrăcat de scurta lui Jimin.
-Mulțumesc - bruneta ii întinde scurta iar el la rândul sau se ridica in picioare si o ia - Mulțumesc ca m-ai luat afară din clubul acela,era foarte cald si ma simteam rău .
-Nu ai pentru ce - zâmbi el in timp ce se îmbracă - Poate ne-om vedea vreodată ?
Valerie a zâmbit si a aplecat capul.
-Poate...Pa?
-Pa - băiatul i-a facut din mână si Valerie zâmbind ultima data,se întoarse cu spinarea si se îndrepta spre clădirea in care locuia demult singura. Căci,din cauza muncii,tatăl ei si mama ei au plecat in Busan.Asteptând câteva minute si urmărind cum bruneta se îndepărtează,Jimin a plecat si el.Făcând câțiva pasi,Valerie se oprește,amintindu-si de Hoseok.Lacrimile au inceput a se rostogoli pe obrazul rece facand-ul sa ardă.Ea si-a astupat gura ca sa nu audă cineva,aplecând capul fata a plecat mai departe.