Stăteam liniștită în patul moale in care am dormit nenumărate zile cu Sung Jeo. E un băiat bun, cu un caracter minunat, doar ca nu stie sa isi arate afecțiunea si iubirea cum ar face altcineva.
- Sung Jeo?
- Da, iubito?
- Tatăl tău stie ca sunt aici?
- El m-a pus sa te răpesc. Dar mi s-a facut milă de tine si din mila s-a transformat în dragoste. De asta te-am adus in casa. Sa am grija de tine asa cum se cuvine si cum meriți. Nu este vina ta pentru ca tatăl meu si tatăl tău au avut neînțelegeri.
- Iti multumesc din suflet... imi pare rau ca te pun acum in pericol. Ma pot intoarce inapoi in beci... Nu vreau ca tatăl tau sa iti faca ceva din cauza mea.
- Nu, Yuna. Vei sta aici. Si daca vine, ce? El e de vina pentru tot. Pentru ca a mințit. Pentru ca a furat. A omorât oameni care chiar au fost nevinovati. Ba chiar și pe mama... chiar dacă ea i-a gresit, nu trebuia sa o omoare.
- Sung Jeo.... nu stiam...
- Nu aveai de unde.
Deodată auzim niste bubuituri si un geam care se sparge, Noi ridicandu-ne imediat de pe pat.
Sung Jeo scoate un pistol de sub pat si il îndreaptă spre usa.
Imi face semn sa merg in spatele lui, eu fiind speriată din toate încheieturile.
Merg in spatele lui, tremurând și plângând silentios pentru a nu auzii persoanele ce au intrat la el in casa.
Il strâng usor de marginea tricoului si imi las capul pe spatele lui.
- Te iubesc...
- Si eu, Yuna.
Chiar atunci, usa cade pe podea, în fața ei stand nimeni altii decat prietenii lui Jimin. Taehyung si Jin.
-Yuna, fugi.
Imi sopteste Sung Jeo si imi face semn spre geam, cât avea pistolul îndreptat spre cei 2.
- Dar...
- PLEACA!
Nu m-am mai uitat deloc la cei doi băieți care aveau pistoalele îndreptate spre băiatul care mi m-a cucerit inima, si doar am fugit către geam. Ei au vrut să mă oprească dar nu au reușit. Am sărit pe geam, imediat auzind împușcături.
Am început să tremur si mai tare, sperând doar ca Sung Jeo este bine.
Am luat-o la fugă până în pădurea apropiată de casa lui. Am fugit pana nu am mai putut respira. Nu am vrut să îl las acolo, dar nu stiam ce as putea face. Eu care am trăit în minciuna foarte mult timp. Tata, mama, prietenii lor, dușmanii lor, viata lor.
M-am oprit dupa ceva timp de alergat si m-am așezat pe un buștean.
Am incercat sa imi liniștesc lacrimile care imi stăteau sa cada. Nu mai puteam sa respir. Ma simteam din ce in ce mai neliniștită. Aveam un atac de panică.
Incercam sa fac ce imi spunea mereu mama. Inspira, expiră. Gândește-te la ceva frumos. Dar nu puteam. Efectiv, nu puteam. Mintea mea era doar la băiatul care și-a riscat viața pentru mine si sa-mi fie bine.
După minute bune de panică, tot ce am simtit a fost un fior neplăcut si apoi nimic altceva.
Frica ma acaparase atât de adânc încât am leșinat.
-De ce dracu ti-ai pus maimutele sa vina sa o ia pe Yuna? Haide spune! Dacă tu nu ai putut să ai grijă de mama si nu ai avut inima încât să iubesti o femeie chiar dacă ti-a gresit odată... ODATA IDIOTULE! Si mai vrei sa te numesc tata. Vrei sa ma omori si pe mine acum? Fa-o! Traiesc o viata de tot rahatul. Curatand dupa tine de fiecare dată când faci cate un rahat. Esti miliardar, la naiba! Nu-ti mai ajung banii? Cauta-ti un loc de munca, imbecilule. Pana atunci sa nu ma mai cauti.
Imi deschid ochii încet dupa ce il aud pe Sung Jeo trantindu-si, cred, telefonul si incerc sa il privesc.
- Sung Jeo...
Incerc sa șoptesc dar aveam vocea stinsă.
-Stai linistită, Yuna. Acum chiar nu ne va mai deranja cineva.
