Stand By Me

55.

Dennis a murit din cauza mea.
Eu am fost singura vinovată... Doar eu. Și nici acum după aproape o lună de la incident, nu mă pot împăca cu acest gând.

În acea seară am plâns necontrolat ore bune. Se întâmpla după ce Nikolai a luat trupul și a avut o discuție cu Jax. În acel timp, eu fusesem pe plajă, nu voiam să iau parte la ce se întâmpla. Când m-am întors, Nikolai plecase iar casa arăta ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Atunci am început să plâng ca o isterica, nici măcar Jax nu a putut să mă controleze.
Am plâns pentru Dennis, am plâns pentru că nu am mai văzut niciodată așa ceva. Da, am făcut parte din lumea lui Jax mai demult când și el făcea astfel de treburi, însă Dennis a însemnat ceva pentru mine. Chiar dacă ne-a terorizat câteva luni, am fost cu el 3 ani și chiar l-am iubit, până să se întâmple alte lucruri.

Nu pot să nu mă gândesc că Dennis nu l-ar fi omorât pe Jax, iar Nikolai nu trebuia să îl omoare pe Dennis. Normal, acolo au fost alte chestii la mijloc, însă totuși... Se putea sfârși altfel. Și mai știu că Jax nu l-ar fi ucis pe Dennis în fața mea. L-ar fi bătut, clar, însă știa că aș fi traumatizata dacă ar face mai mult de atât. Și totuși, de ce mi-a fost frică nu am scăpat.

Încă îl vad pe Dennis... Seara când adorm, dimineața sau în alte momente ale zilei... E pe conștiința mea. Eu nu am fost făcută pentru lumea lui Nikolai, pentru modul lui de a rezolva problemele. Tocmai de aceea îl iubeam pe Jax că a renunțat la trecutul lui și la afacerile ilegale.

Acum eram în New York, iar Alexis era cu noi. Nu am vrut să mă întorc acasă deoarece m-am saturat de locul ala. Așa că dacă Jax tot avea restaurantul aici, de ce să nu venim...

- La ce te gândești?
Mă scoate prietena mea din visare.
Respir zgomotos iar ea îmi știe deja răspunsul. Se trage mai aproape de mine pe canapea și mă ia în brațe.

- Dennis? Din nou? I-ai spus lui Jax?

- Nu vreau să-l îngrijorez cu problemele mele.

- Problemele voastre.
Se repede ea să mă corecteze. Are dreptate.

- O să-mi revin. Promit.

- Nu vreau să te mai învinovățesti. Nu ai fost de vină, circumstanțele au fost. Nikolai a avut... Chestiile lui cu Dennis. Tu ai făcut parte din jocul său.
Sienna...

O privesc și nu mă pot abține. Zâmbesc.

- Zi că ai înțeles.

- Am înțeles.

În următorul moment, Jax intră în apartament. Și nu e singur.

Gilisnky.

- Jack!!
Strig ca nebuna înainte să îi sar în brațe.

- La naiba, nici când te vede pe tine nu sare așa.
Îi zice repede Alexis lui Jax, râzând. El  mă privește zâmbind, știa că o vizită de-a lui Jack avea să-mi facă bine.

- Hei, mi-a fost dor de tine.
Îmi șoptește la ureche, fără să-mi dea drumul din îmbrățișare. Se spune că atunci când doi oameni se îmbrățișează, inimile lor se ating. Îmi fusese și mie dor de el, cu siguranță.

- Și mie, Jack...

Între timp, lui Jax îi sună telefonul. Pare important. O discuție scurtă, după care revine și ma săruta.

- Trebuie să mă întorc la restaurat. De ce nu veniți voi mai încolo? Pun să ne pregătească cina.

- Super.
Îi răspund la propunere imediat și zăbovesc câteva momente pentru a-l analiza. Era frumos și era soțul meu. Uau, trebuie să-mi spun asta de câteva ori pe zi pentru a crede.

- Noi doi... O să discutăm mai târziu.
A fost ultimul lucru pe care mi l-a spus înainte să se pregătească de plecare.

Știa.
Știa ce mă macină.

- Jax, vin cu tine!!
Alexis îl urmează imediat, bănuiesc că voia să mă lase singură cu Jack. Smechera mică.

M-am așezat pe canapea iar el m-a urmat. Știam că urmează o discuție neplăcută. Neplăcută deoarece trebuia să recunosc că nu sunt bine, că mă bântuie moartea lui Dennis și că nu pot dormi noaptea.

- Mă bucur că ești aici, Jack.

- Nu puteam să nu vin când mi-a zis Jax ce s-a întâmplat.

- Ce s-a întâmplat...
Repet, în timp ce simt deja că rămân fără aer.

- Sienna, știu că te-a copleșit toată povestea asta... Spune-mi ce să fac ca să te simțit mai bine?

- Nu știu, Jack. Nu știu... Bănuiesc că am nevoie doar de timp...

- Îmi pare rău că ai trecut prin asta... Sincer. Doar ști. Voi sta în oraș cât timp e nevoie.

- Jack... Nu trebuie să faci asta. Sunt bine.

- Nu se vede.

- Am nevoie să uit, atâta tot.