Moral of the story || J.Jk.; K.Nj.

Capitolul 4

~Tokyo POV~
Ii arunc o privire mortala surorii mele si imi fac drum spre bucatarie. Imi intind mana catre frigider sa vad daca a mai ramas pizza de seara trecuta dar imi amintesc ca avem 'invitati'
Tk: Hei! Ce vreti de mancare? Strig eu din bucatarie
Dv: Scoate pozza aia naibii din frigider. Mai sunt 4 felii. Ne ajung
Tk: esti sigura? Totusi avem invitati...zic eu usor pierduta
Nj: e ok pizza
Jk: da.
Dv: HAI FA. MAI AI?! Urla sora mea in timp ce intra in bucatarie.
Eu scot o farfurie mare si pun cele 4 felii pe ea. Deschid cuptorul cu microunde si bag furculita cu grija. Astept 30 de secunde si scot farfuria cu care ma duc in living. O pun pe masuta de cafea si ma reped la o felie pentru ca eram lihnita.

~Denver POV~
Imi urmaresc sora pana in living, unde il vad pe Namjoon uitandu-se atent la Tokyo, asa ca ii arung o privire uracioasa si ma asez langa Tokyo, care deja tetminase felia de pizza. Imi iau felia si o impart in asa fel incat sa am 3/4 din felie iar Tokyo unsfert. Acesteia ii dau lactimile
Tk: te iubesc fa.
Dv: aha.
Zic eu din amuzament.
Dv: mananca pana nu ma razgandesc.

~Jungkook POV~
M-a mirat faptul ca, chiar daca mai au putin si se omoarau, cele 2 surori erau apropiate. Mult prea apropiate.

~Denver POV~
Jk: hei...mi se pare mie...sau sunteti prea apropiate pentru niste surori...
Dv: te intereseaza?
Jk: nu...dar pur si simplu asa mi se pare...
Dv: eu si cu SORA MEA am trecut prin destule. De asta suntem atat de apropiate.
Nici unul dintre noi nu mai apuca sa zica nimic, pentru sa Namjoon ii da o palma dupa cap lui Jungkook iar... iar Tokyo se ridica si pleaca in fuga spre camera ei unde incuie usa

~Tokyo POV~
Dv: eu si cu SORA MEA am trecut prin destule. De asta suntem atat de apropiate.
Nu mai vedeam clar... ma simteam de parca sunt sub apa. Toate lucrurile prin care parintii nostri ne-au trecut...totul... a fost ca o lovituta...ca si cum as fi sarit intr-o gaura neagra plina de ei... de parintii nostri...si locurile unde am fost...tot.....

~Denver pov. ~
Tokyo se ridică de la masa indreptandu-se către camera ei, ceva nu era bine, o cunoșteam prea tare pentru a trece cu vederea. La rândul meu ma ridic si merg după ea.
Eu intru in dormitor inchizand usa după mine.
Dv: Ce ai pățit?
Tk: Sunt bine.
Dv: Sigur ca da. Zic eu si ma îndrept spre usa, stiam ca are ceva, însă tactica pe care o folosesc functioneaza mereu.
Tjk: Of, bine.. mi-am amintit totul. Din ziua in care a început coșmarul, până când s-a terminat.
Dv: Tokyo... spun eu asezandu-ma pe marginea patului ei.. totul e bine acum, trebuie doar sa tinem distanță față de ei până când vom împlini 18 ani. După aceea vom fi independente, iar partea bună e că mi-am economisit alocația si tonusul pe care ni-l dădea tata pentru haine, deci practic vom trai foarte bine. Nu uita ca sunt aici pentru tine! Trebuie sa uiti si sa treci mai departe. Promite-mi asta!
Tokyo inspira adânc.
Tk: Iti promit.
Dv: Bun! Acum coboară jos si hai sa facem ceva productiv pentru ca maine mergem la scoala!
Tk: Stii, eu asta nu inteleg! Eu sunt mai mare si totusi tu esti mai autoritară.
Dv: Nu te umfla in pene. Sunt doar 5 minute.
Noi coboram in jos unde cei doi băieți păreau că nu știau nimic.
Dv: Hai la o plimbare! Zic eu apăsat observând că fetele tuturor s-au luminat instant.
Nj: Eu vin.
Dv: Normal ca vii. Dacă eu merg, merge si Tokyo, iar voi singuri nu rămâneți în casa mea. Hai, hai, sus. Va las jumătate de oră sa va schimbați.
Tk: Doar juma de ora?!
Dv: Auzi, tu nu-mi fă mofturi ca mergem la plimbare nu pe covorul roșu.hai mai repede, 27 de minute. Move.
Tokyo aleargă spre camera ei trantind usa grăbită.
Eu merg la mine in camera si incep sa ma aranjez.

~ Jungkook pov. ~
Nj: Te uiti ciudat la Denver, ce ai?
Jk: Ce am? Nu am nimic.
Nj: Hai zi.
Jk: Nimic frt. Calma, serios. Auzi? Ai nevoie de hanoracul asta? Vreau să mă îmbrac cu el.
Nj: Nu, nu am nevoie de el acum.
Eu imi trag hanoracul pe mine si ies din camera asezandu-ma pe canapea, după mine veni si Namjoon.
Urmatoarea care fi gata a fost Denver.
Nj: Hey! Voi aveti haine asortate.
Noi începem să ne uităm unul la altul.
Dv: Nu, eu port tricou, iar el poartă hanorac, iar nuantele sunt diferite, nu are nici o legătură unul cu altul.

~ Denver pov. ~
Tokyo se făcu apărută, însă primele ei cuvinte ma enervata putin.
Tk: V-ati asortat?
Dv/Jk: NU!
Dc: Putem va rog sa mergem?!