MEREU ÎMPREUNĂ

CAPITOLUL 5

Alex

Suntem de două ore acasă iar ea nu a scos niciun sunet. Refuză să vorbească cu mine. Stă pe canapea și privește undeva...în gol.

-Mănâncă., aproape că-i ordon. Nu vorbi cu mine dacă nu vrei dar mănâncă., spun în timp ce îi întind farfuria cu friptura proaspăt scoasă din cuptor.

Nici nu se uită la mine. Parcă plutește.

-Dacă nu te gândești la tine, gândește-te la bebeluș., spun pe un ton trist.

Își întoarce brusc capul spre mine .

-Tu tot insiști cu asta, nu? Ce aveți cu toții? De ce nu înțelegeți că eu nu am fost cu nimeni? Niciodată.

-Ești sigură de asta?

Îmi aruncă o uitătură urâtă.

-De parcă aș putea să uit că am făcut sex. Doar nu am fost violată în somn și nu am simțit., spune ea ironic.

Un beculeț se aprinde în capul meu. Brusc, încep să fac niște legături. Ric- droguri- a amenințat-o că va trimite pe cineva să o aranjeze pentru nesupunere - pedeapsă. Ah!!!Dumnezeule, asa este!

Mă las încet lângă ea și fără să mai stau la discuții, o trag la pieptul meu.

-Of, micuța mea, ai fost violată., șoptesc în urechea ei. În somn, exact cum ai spus., completez eu.

Își ridică privirea către mine.

-Se poate așa ceva fără să simt?

-Da, dacă ai fost drogată...îți aduci aminte de ceva ...de genul ăsta?

-În seara în care ai venit tu...după ce ai plecat, Ric mi-a injectat ceva ....a spus că face asta pentru că vrea să tac și să fac liniște. Nu știu ce s-a întâmplat atunci pentru că am dormit până dimineață. Dar îmi aduc aminte că mă durea îngrozitor burta și acolo...acolo jos era sânge...știi tu., spune și își apleacă privirea rușinată. Am crezut că poate trebuia să-mi vină...

Îi ridic bărbia cu degetul arătător.

-Ce ți-am spus eu în baie, mai ții minte?

-Da, să nu-mi mai las niciodată privirea în jos în fața ta dar...

-Niciun dar, da? Sunt soțul tău și nu are de ce să-ți fie rușine de mine.

-Da, dar noi doi nu am...tu nu m-ai văzut niciodată dezbrăcată și eu nu am cum să nu...

-Chiar dacă...tot sunt soțul tău iar acum vreau să te sărut pentru că nu mai pot să nu fac asta. Îmi dai voie?, spun cu rugăminte în glas.

Se uită preț de câteva clipe la mine, eu la ea, o adulmec și când primesc încuviințarea, îmi lipesc buzele de obrazul ei, de maxilar, de colțul gurii....de buze. Atât de moi și de dulci. Atât de bine.

-Deea, nici nu ai idee de când îmi doream să fac asta...

-De ce nu ai făcut-o?, întreabă ea peste buzele mele.

-Ți-ai fi dorit să o fac mai demult?, întreb surprins și îi cuprind fața în căușul palmelor.

-Da și am crezut că nu te atrag.

-Of, micuțo, mă atragi chiar foarte mult dar nu voiam să te sperii , să crezi că ...

-Șhh, nu mai spune nimic. Te rog, doar sărută-mă. Nu mă mai tem de tine demult.

Și asta fac, o sărut și o ținem așa o vreme. Nimic altceva, doar sărutări și atingeri delicate.

***

Stăm amândoi pe iarba din fața cabanei, întinși pe o pătură și privim cerul înstelat.

-De ce crezi că m-a drogat înainte să cheme pe cineva...dacă voia să mă pună la punct, așa cum mă amenințase...nu-mi pot da seama , de ce nu a vrut să simt?

-Pentru că, bănuiesc, a făcut-o chiar el și nu voia să știi asta.

-Ric? Crezi că el mi-a făcut asta?

-Sunt aproape sigur de asta., mârâi eu.

-Nu vreau acest copil, nu vreau nimic de la el.

Lacrimile i se rostogolesc pe obraji.

-Ești sigură? Copilul nu are nicio vină...

-Dar mi-ar aminti mereu de ce mi-a făcut., spune în timp ce-și șterge lacrimile. Mi-ar aminti mereu de el și de cât m-a chinuit.

-Și dacă nu l-ai mai avea, crezi că ai putea să-l uiți pe Ric, vreodată?, întreb în timp ce îmi trec un braț pe după gâtul ei și o trag la pieptul meu.

-Nu știu...

-Eu zic să-l păstrezi, l-ai iubi pentru că- i al tău iar eu ...l-aș putea iubi și eu tot pentru că- i al tău. Aș avea o soție cu care nu am făcut dragoste și un copil cu ea, ar fi haios, nu crezi?, încerc eu să fac o glumă proastă.

-Da, acest subiect este chiar penibil...de tot râsul., șoptește ea. Mă mai gândesc dar cred că ai dreptate. E în primul rând al meu și cred că l-aș putea iubi.

Își lasă apoi o mână pe abdomen și își mângâie burtica. Colțurile gurii mi se arcuiesc . Voi avea un copil care nu e al meu dar ce mai contează. Nici soția nu e încă a mea, dar nu pentru mult timp pentru că am de gând să o cuceresc. Nu i-aș mai putea da drumul. O iubesc de nu mai pot. Îhîm...da, am recunoscut. O IUBESC!

-Vino încoace, mămico!, îi spun și o răsucesc spre mine cu totul.

Ne privim, stăm față în față, lipiți și cu respirațiile accelerate. O sărut încet, îi prind buza de jos apoi pe cea de sus, zăbovesc un pic, apoi îi întâlnesc limba . Puțin stângaci sărutul dar are timp să învețe, o voi lua încet. Bine, numai încet nu aș vrea eu dar...nu pot altfel cu ea.

-Am niște sentimente foarte puternice pentru tine., îi șoptesc peste buze iar ea zâmbește.

-Cred că și eu...deși e tare ciudată situația asta...cuplurile normale încep cu sărutări și apoi ...noi, în schimb, am început cu căsătoria, cu un copil iar acum e prima seară în care ne sărutăm. Suntem duși cu pluta și anormali., râde ea.

-Un cuplu anormal dar care o să treacă peste orice, o să vezi, o să fie bine. Sunt sigur.

-Da și eu. Mai sărută-mă, îmi cam place., roșește ea.

Atât mi-a trebuit că și încep să mă întind peste tot. O sărut pe toată fața, pe linia pulsului, pe piept , pe sâni...o alint așa cum merită . Îi acord toată atenția mea, tandru, delicat. Nu pot să cred că fac asta, nu pot să cred că am avut curaj să-mi dau frâu liber sentimentelor care m-au cuprins încă de când am văzut-o prima oară și pe care am tot încercat să le reprim.