The Ashes

Capitolul 9

CAPITOLUL IX

Un miros puternic de alcool ma izbeste in clipa in care cobor de pe scena. Fara ca macar sa imi dau seama, Blight ma apuca de incheietura si ma taraste intr-un loc in care nu puteam fi vazuti de catre cei care inca mai asteptau pentru a fi chemati la interviu. Inainte de a nu-i mai putea vedea pe ceilalti, ii zaresc ca intr-o strafulgerare, chipul lui Owen. Imaginea capului sau inclinandu-se usor dintr-o parte in alta. Zambetul larg. Reusisem. Reusisem si de data asta. De fapt tot ce mai ramanea acum de pus la punct era strategia de maine, din arena. 

-Johanna, vreau sa-ti prezint un vechi prieten! imi spune Blight indicandu-mi un om de statura mijlocie cu parul blond imprastiat in toate directiile. El e Haymitch, mentorul tributurilor din 12.

Incerc sa ma prefac ca sunt speriata, insa Blight imi da un cot facandu-mi semn ca ma pot comporta normal. 

Pentru un moment ma intreb daca avea voie sa faca asta. Serios acum, e legal ca un tribut sa intalneasca un mentor din alt district? Naiba sa-i ia pe toti cu regulile lor, oricum nu conteaza avand in vedere faptul ca e deja aici. 

-Johanna, spun intinzand mana catre barbat, incantata sa va cunosc! 

Pentru un moment acest Haymitch, care, din putina mea cultura generala stiam ca este singurul Invingator din Districtul 12, pare ca ma analizeaza, ochii sai albastri patrunzatori poposesc pe fiecare parte a trupului meu. Ma simt expusa. Mi-as dori sa imi pot infasura bratele in jurul trupului. Nu o fac. Sunt consteinta ca asta ar atrage si mai mult atentia. 

-Imi pare bine, iubito!

Faptul ca imi spune asa ma face sa ma inspaimant o clipa. Avand in vedere ca nici acest Haymitch nu era deloc treaz judecand dupa echilibrul de care da dovada in incercarea de a se tine pe picioare, am toate sansele ca Blight sa ma fi adus aici lipsit de intentii prea bune. Cred ca incep sa inebunesc daca am ajuns sa ma gandesc la asa ceva cand la doar cinci metri mai incolo sunt tributuri si avocsi, ca sa nu mai vorbesc de personalul pregatitor. 

Barbatul se mai plimba pentru cateva minute in jurul meu de parca as fi fost un obiect ce urma a fi cumparat, apoi, brusc imi ridica barbia in sus, ma priveste in ochi si imi zambeste destul de sincer. Adica, cat de sincer iti poate zambi un om pe de-a-ntregul beat. 

-E o cauza pierduta, Blight, mai bine alegeai baiatul. La cum arata si la ce plan i-ai dat nu o vad cu vre-un viitor prea stralucit pe aici daca reuseste sa iasa din arena. 

-Haymitch... observ privirea pe care i-o adreseaza Blight, e ceva de genul "taci dracu' din gura". Nu cred ca e momentul potrivit pentru o astfel de discutie. 

-Adica ea nu stie in ce se baga? il intrerupe Haymitch si pentru un moment realizez cat de in ceata eram eu mereu cu planul lui Blight, fiindca de fiecare data primeam indicatiile pe ultima suta de metri. 

-Chiar, ripostez eu, in ce ma bag?

Mentorul meu ma priveste destul de incurcat mutandu-si ochii cand la mine cand la Haymitch, incercand sa ne spuna amandurora sa tacem. 

-E prea periculos sa afle, am promis doar ca o duc in viata acasa si asta o sa se intample, ii sopteste Blight la ureche lui Haymitch, insa destul de tare in cat sa aud. 

-In regula atunci, mult noroc! Haymitch se intoarce apoi spre mine si ma bate usor pe umar. Uite un sfat, iubito. Ramai in viata! Asta ca sa merite efortul depus.

Sunt destul de confuza deoarce un mentor din alt district tocmai mi-a urat sa castig Jocurile, iar asta nu mi se parea deloc normal. 

-Domnule, spun, nu ar trebui sa le urati noroc tributurilor din 12?