odată, când stăteam pe întuneric
şi îți auzeam ritmul respirațiilor
mi-ai spus că ai fost o greșeală.că mama ta era tânăra și naivă
când ai prins rădăcini în ea
şi că a dorit să te avorteze,
dar nu a mai reușit
şi că ai simțit toată viața
că ești doar o extensie a vieții ei
că ar fi fost mai fericită fără tine.am simțit nevoia să te strâng
și mai tare în brațe
nu ca să te consolez
ci ca să mă asigur că
ești cu adevărat aici
că ești cea mai reușită greșeală
făcută vreodatăşi ce dacă ea nu te-a vrut,
m-am gândit.
te voiam eu.
CITEȘTI
Nimic nu e real
Poetrypentru că uneori mă simt vid pentru că mereu caut paradoxuri pentru că nimic nu e real.