proză scurta;
În secolul 21, adolescenții s-au schimbat. Nu mai sunt acei copii de bani gata, care se plimbă prin Manhattan cu haine de mii de dolari. Adolescenții sunt acum suflete pierdute care nu se deschid în fața nimănui. Sunt doar ei, singuri.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Mereu același playlist răsuna. Cu melodii triste. Doar zâmbete false pe față, și o fericire de fațadă, fiind cea zâmbăreață din anturaj, dar în spatele acestor lucruri, se ascundea tristețea.
Tristețea adolescenței.
Se îneca în versuri, versuri care pe dinăuntru îi rupeau inima în două, trezind amintirile de odinioară, petrecute cu el.
Dar, acestea sunt doar amintiri, dar unele nu pot fi date uitării, de exemplu prima dragoste. Iar noaptea, lacrimile o cuprindeau, a doua zi părând că nimic nu s-a întâmplat. Era o fată ca oricare alta, dar cu un suflet rănit, iar ochii ei negri, în care te pierdeai de cum îi vedeai, nu meritau toată tristețea aceasta.
Totul se întâmpla din cauza amintirilor, și dorința de a le șterge pe toate din viața ei.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
A fost o idee pe moment, deci nu știu cât de bună este, cel mai probabil va intra în ciorne, pentru că voi fi în pană de idei, dar, în final, sper că vă place!
