Reîntoarcerea

Capitolul 22

Atacurile m-au luat pe nepregătite, e mult mai puternică și acest lucru mă încântă. Reflexele i s-au ascuțit, reușind să îi izoleze pe cei dragi ai ei într-un timp record. Nici n-am apucat să clipesc, că ea, era în curte pregătită de atac. Ce dor mi-a fost s-o văd atât de sigură pe ea. Atât de puternică! Arată ca o adevărată zeiță a războiului. Cu părul lăsat liber, iar vântul ce se joacă în el purtându-l în toate direcțiile, iar aura magiei înconjurând-o, o face să arate ca o adevărată regină. Sunt atât de mândru de ea, dar cum să-i spun asta? Nu mă lasă să mă apropii de ea, crede că am trădat-o, dar nimeni nu știe adevărul! Cât de mult aș vrea să-i spun, dar nu pot, iar acest lucru mă sfâșie! Aș prefera să-i spun cât de mult îmi lipsește, să mă arunc la picioarele ei și să îi cer iertare, să-i spun cât de dor îmi este de ea, de mirosul pielii ei, de mângâierile ei. Inima mi se frânge când o văd cât de pornită este să mă distrugă, iar eu înnebunesc încercând să descopăr cum aș putea să îi spun adevărul. Dacă n-ar fi fost acea vrajă nenorocită de legare, aș fi fugit din prima clipă la ea și i-aș spune totul, de la început până la final. Cum aș putea să fiu atât de egoist și să las să moară un om nevinovat, doar pentru binele meu?

Ochii ei ce cândva mă priveau cu dragoste, acum sunt mai tăioși decât este lama sabiei ei. Mă privește cu groază, dar și cu o ură pe care nu am văzut-o niciodată până acum. Mă sperie, dar în același timp știu că e pregătită pentru ce urmează. Știu că nu va lupta singură. Are persoane care și-ar da viața pentru ea, iar eu o voi ajuta cât pot de mult, din umbră. Nu pot să schițez niciun gest și nici nu pot spune ceva. Atât de încâlcită este vraja aceasta. Știu că va reuși să descopere singură, iar acel moment îl aștept cu disperare. În mintea mea răsună Iartă-mă, te rog!, dar nu spun nimic! Ochii spun te iubesc, dar corpul meu se chinuie să arate că îi este indiferent. Am mai văzut-o până acum, am atacat-o, dar nu arăta așa! Mă topesc pe picioare văzând-o! Un gram de rațiune mi-a mai rămas și aleg să mă topesc în noapte, înainte de a face vreo nesăbuință. Aleg vraja de invizibilitate și o văd alergând spre locul în care am dispărut. Chiar dacă Minas mi-a legat puterile, vrăjile de apărare, dacă sunt fără gânduri ascunse, le pot face. Alexandra privește descumpănită în toate direcțiile.

- Te ascunzi, mișelule? Te crezi puternic? Arată-ți fața și întoarce-te la o luptă dreaptă! Te crezi invincibil, așa-i? Îți va sări îngâmfarea curând! Mai îndrăznește să mi te arăți pe teritoriul meu și vom vedea cine va fi îngâmfat! Lașule! Te temi de o femeie? Arată-te! urlă în timp ce mă caută prin cele mai îndepărtate colțuri. Trec pe lângă ea, apoi ies din teritoriul ei, înainte de a înțelege ce am făcut și să dezlege vraja invizibilității. Mă ascund într-un copac înalt și aștept să se liniștească. Nu am reușit să mă ascund bine pentru că ea a și murmurat reversul vrăjii. Zâmbesc ca un tată mândru de copilul lui care a reușit să meargă singur pe bicicletă, fără a cădea. Mintea îi este la fel de iscusită, iar acest lucru mă face să cred că va fi bine! Nimeni nu va reuși s-o înfrângă! Ea este REGINA mult așteptată de Calyas! Nu-i va fi ușor, dar știu că va reuși.

Mă așez comod și aștept să intre în casă și să se retragă în dormitor. Ceea ce trebuie să îi arăt, în vis, este foarte important. Timpul de așteptare pare infinit, dar merită. O privesc cu ochii minții în timp ce se agită prin casă, expunându-și teoriile referitoare vizita neașteptată pe care i-am făcut-o! Chiar dacă îi pot pătrunde în minte, aleg să nu fac asta. Nu ar fi corect, deși curiozitatea mă împinge. Pentru a nu cădea în ispită, pătrund în mintea lui Ami și mă pun la curent cu ultimile mișcări ale fratelui meu diabolic.

*****

Alexandra

Intru în casă fierbând de furie. Cum am putut aștepta atât de mult până să dezleg vraja. Sunt și uimită, în același timp! Cum de nu a avut intenții ascunse? Ceva este necurat la mijloc. Mă îndrept spre mama și Carolina, gândindu-mă la ceea ce s-a întâmplat. Tata și Minas mă urmează vorbindu-și din priviri. Și ei sunt descumpăniți de ceea ce s-a întâmplat.