Sent

XXXIII. Miroase a liliac

De cum intrară în parc, mirosul de liliac s-a simțit destul de pregnant, iar Caroline început să își tragă nasul disperată, încercând să-și mascheze discomfortul, deși ochii deja o înțepau.

- Totul bine? Întrebă ludic Christopher, privind-o atent, știind exact ce i se întâmplă.

- Da, normal, răspunse pe un ton evident Caroline, cred că sunt alergică la ceva. Pe un ton neutru continuă. Poate polen...

Christoph se strâmbă la raspunsul lejer dat de ea, dar nu se lasă mai prejos.

- Miroase doar a liliac, ești sigură că nu ești alergică la el? Încerca să folosească un ton glumeț.

Caroline tresări, iar majoritatea bănuielilor îi erau confirmate. Înghiți în sec.

- Sunt bine! Decretă ea, sigură pe sine.

- Mai povestește-mi despre iubitul tău, aș vrea să îmi cunosc concurența, amuzat, acesta continuă atacul. Era extrem de curios de răspunsul pe care Caroline îl va da.

- Nu cred că sunt foarte multe lucruri de zis. Raspunse ea în șoaptă, dar Christopher o auzi perfect, căci fără să își dea seama se apropiase de ea, lăsând loc doar de câțiva centimetri între ei, amândoi se opriseră din mers.

- S-ar supara iubitul ăsta al tau dacă te-aș săruta?

Tot ce fu în stare Caroline să gândească erau ultimele săruturi pe care Christoph i le oferise când abia erau niște adolescenți. Bufni contrariată și îi privi tot chipul, știa că trebuia să rămână tare, dar ceva o oprea din a scoate o replică usturatoare. 

Iubitul ei imaginar poate s-ar supăra, dar ea cu siguranță n-ar face-o!

- Nu știu, îngână ea, încercând totuși să își revină din transă.

Christopher îi ștearsă o lacrimă de pe față, cu degetul, pe sub rama ochelarilor, blestemându-se în gând. De ce o adusese în parcul asta plin de flori de liliac? 

- Eu cred că nu. Șopti în final el.