Dragoste | Ficțiune adolescenți | Fantezie
„Veni. Vidi. Amavi."
Nu știam de unde venim, unde ne ducem sau care ne e scopul. Poate că nici măcar nu aveam un scop. Eu, cel puțin, nu aveam - în fiecare zi mă prefăceam că duc o viață unică; mă trezeam...
Nu știam de unde venim, unde ne ducem sau care ne e scopul. Poate că nici măcar nu aveam un scop. Eu, cel puțin, nu aveam – în fiecare zi mă prefăceam că duc o viață unică; mă trezeam, fără să știu măcar unde și când mă aflu; eram precum un amnezic, dar nu-i lăsam niciodată pe cei din jur să observe asta (ori, cel puțin, încercam); seara știam că totul se sfârșește, că acea viață rămâne în urmă; nu știam ce mă așteaptă, ori unde aveam să mă trezesc dimineața următoare.
Nu aveam timp să mă ataşez de oameni. Nici măcar nu aș fi putut face asta. Știam că nu aveam să-i mai revăd la următoru răsărit de soare, iar o singură zi nu e de ajuns pentru a te apropia de cineva care urmează să îți uite întreaga existență.
Apoi am întâlnit-o pe ea. Era ca mine. Pentru prima dată simțeam că am nevoie de un loc al meu. Și, când am privit-o pentru prima dată în ochi, mi-am dat seama că, de fapt, îmi era teamă de eternitate. Era prea mult pentru un simplu om.
Și poate totuși eu nu eram un simplu om.
༻❁༺
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
