Interzis

capitolul 29

Lucy

-Timpul tău aici s a terminat Dylan.
Rostește Tanya.
Acesta își întoarce privirea spre mine și mi zâmbește înainte să se ridice și să se indrepte spre ieșire.
În scurt timp, îi ocup locul iar Tanya imi ridică bărbia cu două degete .
-Vreau să știu fiecare amănunt.
Iar apoi imi oferă unul dintre zâmbetele ei specifice.

-Trebuie să vă recunosc fetelor, am câteva emoții.
Ne mărtusește Elle in timp ce ne îndreptăm spre locul pe care l numesc acum acasă.
-Elle, stim cu toții că nu este o nuntă reală.
-Nu pentru asta Lucy, sunt legate de planul nostru.
- Ai să vezi că totul o să fie bine.
O imbărbătează Tanya.

Expir profund înainte să pătrund în living.
Brusc, un sentiment de tristețe îmi învăluie corpul nelăsându mă să mă mai deplasez.
Însă privirea îmi călătorește de a lungul grădinii ce a fost amenajată frumos pentru acest moment.
Câteva felinare erau atârnate de ramurile copacilor, ce ascundeau fiecare câte o lumânare .
Pe masa noastră lungă din lemn erau așezate mai multe pahare cu picior ce erau umplute cel mai probabil cu șampanie.
Puțin mai departe sunt situate alte două felinare și in fața acestora un platou cu brioșe .
Un tort alb mic cu trei nivele era atracția cea mare.
O zăresc pe Lidia ce era îmbrăcată intr o salopetă albă cu trenă și cu un decolteu discret.
Buclele ei erau răsfirate pe umeri revărsându se apoi pe spate și era prinsă în conversația cu preotul ce ar fi trebuit să i cunune.

Tresar ușor atunci când simt o mână pe spatele meu.
Realizez apoi că este Elle ce mă încuraja să tranversez livingul.
Ii zăresc apoi pe West și Hase îmbrăcați amândoi la costum.
Ii fac semn prietenei mele sa se ducă la West iar eu m am oprit in dreptul mesei.
Inșfac un pahar și încep să consum conținutul acestuia.
Privirea mea îl căuta pe Dylan însă nicio urmă de el.

Plimb între degete piciorul paharului și mi prind între dinți buza inferioară.
O pereche de degete incep să se plimbe pe spatele meu dezgolit iar corpul mi se incordează atunci când realizez că cel din spatele meu este Devis.
-Tocmai ce am discutat cu Dylan sau mai bine spus, cu mirele.
Nu i ofer niciun răspuns.
Dar chiar atunci pe lângă noi trece Dylan ce nu se obosește să mi arunce măcar o privire.
Știu că joacă doar un rol dar asta nu împiedică ca stomacul să mi se strângă dureros.
-Esti foarte curajoasă că ai venit.
-Am făcut o pentru prietenele mele.
Reușesc să rostesc.

Abandonez paharul acum gol pe masă și inșfac altul între degete.
-Măcar acum ai văzut adevărată persoana in care ai investit sentimente.
-Și cui ar trebui să i mulțumesc?
-Mie.
Rostește aproape imediat.
Il zăresc pe preot cum se pregătește astfel mă întorc furtunos de repede spre Devis.
-Linda a fost trimisă de tine ?
Incerc să par surprinsă mascând cu succes sentimentul de furie.
-Da.A fost ideea mea.
-Dar pentru ce ?
-Ca să ți pot demonstra că nu eu sunt personajul negativ din această poveste.
Zâmbesc forțat.

Conversația ne este întreruptă de Lidia.
-Ceremonia este pe cale să înceapă.
Ne anunță cu fericire.
-Am un cadou pentru tine!
Iși mărește ochii surprinsă.

Mă întorc pe călcâie și nu ezit nicio secundă înainte să mi îngrop intrega palmă în aluatul tortului ce ajunge ulterior pe chipul Lidiei.
Aceasta scoate un țipăt ascuțit, atrăgând întreaga atenție din jur.
-Știam eu că nu trebuia să mă las convinsă de prietenele tale afurisite!
Tună cuvintele dar apoi tresare atunci când șampania din paharul meu ajunge să se prelingă de a lungul buclelor sale.
-Niciodată să nu mai îndrăznești să mi jignești prietenele!
Încearcă să și înfige mâna în părul meu însă îi prind incheietura la timp .
-Ieși dracu din casa mea !
Ii arunc cuvintele iar apoi o împing.

Imi aud numele rostit de Dylan astfel îmi redirecționez atenția asupra lui .
Se îndreapta cu pași mari spre mine însă mișcarea bruscă a lui Devis îl face să rămână pe loc.
Mă întorc ușor iar ochii mi se măresc la vederea pistolului ce era îndreptat spre Dylan.

-Trebuia să am și un plan secundar, nu?
Ne zâmbește.
-Dacă face unul dintre voi un pas in plus n am să ezit să trag.
-De ce naiba faci asta ?
Îl întreb in timp ce privirea mea urmărea țeava pistolului.
-Pentru că mie nu mi place să împart Lucy.Și am început să fiu atras de tine, să te doresc in toate pozițiile posibile iar buzele tale să mi rostească numele însă n am reușit să te fac să l uiți pe Dylan .
Așa că am incercat să l fac pe el să renunțe la tine.
Îl cunosc de ani buni și am crezut că planul o să funcționeze iar singurele brațe ce ar fi trebuit să te aline ar fi fost ale mele.
Știi cât de periculos pot fii atunci când mă enervez Lucy.
-Parcă făcusem o înțelegere Devis și ți ai primit și răspunsurile dorite.
-Știam că planul meu o să sufere schimbări majore imediat după ce te am întâlnit sau mai bine spus, reîntâlnit.
-Devis ar trebui să lași pistolul jos.
-Altfel ce ?Acum ar fi bine să testăm partea aceea " și până moartea ne va desparți" însă voi doi nu sunteti căsătoriți.

Ii ofer o privire fugitivă lui Dylan însă este de ajuns ca țeava pistolului sa fie îndreptată spre mine.

-Nu mă obliga să fac asta Lucy!
Rostește iar în acel moment mi se strecoară în minte secunda in care glonțul ar putea să mi sfâșie carnea.