Povestea ce mi-o cânt pentru
a doua oară,
întinsă pe copacul ce mi-a ascultat
tăcerea,
în vreme ce citeam și mă jucam cu luna,
spunând povești și ierbii,
ce m-aplecam s-o rup
din crângul cel albastru
și plin de-n întunecime
e versul de cu seară
cel compuneam în gând.
