You Choose

Viata merge inainte

- Scoală-te Amalia. Ai şcoală ai uitat ?

-Încă puţin şi mă scol. -am zis morocănoasă şi mi-am afundat capul în pernă-

-Eu nu mai repet o dată. -am auzit-o pe mama zicând-umi apoi sa făcut linişte-

*Ar fi timpul să mă trezesc* mi-am zis.

Am mers la baie şi am ieşit o alta Amalia de acolo. Parul de data asta era despletit şi machiajul tot acela obişnuit. Am luat ghiozdanul şi am mers la bucătărie unde mi-am pus un pahar cu lapte şi apoi mi-am amintit. *Ce dracu fac ? eu urasc laptele*.

Am pus paharul pe masă, am strigat dupa mama zicând-ui că am plecat şi în 15 minute eram la şcoala. Am intrat şi m-am aşezat în penultima bancă. Prima ora era chimia. Urasc materia asta, doamna a intrat şi a început să ne citească dintr-o carte de 100000 de pagini, binenţeles că nimeni nu o asculta dar era bine ţinând cont că nu faceam probleme sau alte chestii de-ale ei.

Şi în sfârşit pauza...  am iesit şi am mers ţintă la grupul meu.

-Hey gaşcă.

-Hey .*au răspuns plictisiţi*

-Ce sa întâmplat ? *mă întreaba Daniel*

-A...nimic. De ce ?

-Pai te porti de parca sa întâmplat ceva.*zice Cristina*

-Sau se va intampla...*îi zic eu*

Aveam o senzatie foarte ciudata. De parcă ştiam că se va întâmpla ceva rau..... nu e de bine.

Am vorbit alte chestii banale şi într-un final s-a sunat de intrare. Aveam matematică...o altă materie pe care o urăsc.Am intrat în clasă şi cam toata ziua ne-am petrecut-o aşa.... ore plictisitoare, pauze prea scurte.

Am ajuns acasă...

-Mama, tata....sunt acasă !!!- dar nu ma auzit nimeni-

Am urcat în camera mea unde mi-am lasat geanta şi am coborât în bucătărie.

-Amalia poţi veni un pic în sufragerie ?*am auzit vocea mamei*

-Imediat...... ce se întâmplă?*am întrebat imediat ce am ajuns... erau serioşi...prea serioşi*

-Ami dragă trebuie să vorbim cu tine.*zise tata*

DAPP... clar nu e de bine.

-A... nu prea ştim cum să îţi spunem asta dar..... ne desparţim.

Ce ? What the fuck ştiam eu că se va întâmpla ceva.

-A... adica... de tot ? de ce ?

-Da scumpo... de tot... ne pare rău sa îţi dăm vestea asta dar

-Ce dar tata ? Ce dar ? Nu înţeleg... până acum vă înţelegeaţi bine... ce

-Iubito sunt nişte treburi pe care nu le-ai întelege.

-Am 16 ani mama... ce nu aş întelege ?

-Ne pare rau... dar, trebuie să te punem în situaţia în care trebuie să alegi la cine stai.

-Ce ?A-adica voi chiar pe bune o faceţi ? Cu judecatorie şi toate alea ?

Amandoi au dat din cap în semn afirmativ.

-Nu pot sa cred.... aţi planuit toate astea făra mine....Şi mai vreti să şi aleg... pai ştiţi ceva ? Aleg pe niciunul.

Am plecat... mi-am luat jacheta de pe cuier şi am ieşit afara. Nu mai voiam să îi văd... dar acum ce voi face... ?

Telefonul bâzâia în buzunarul meu.

                        ---> Malissa <---

[ E-eu; M-Malissa]

E- da.

 M- Buna Ami... ce faci ?

E- Buna...pai... nu prea bine.

M- Ai aflat vestea nu ?

E- Ştiai ?

M- A...într-un fel... nu ştiau cum să îţi spună.

E- Cum au putut să îmi faca asta Malisa....

M- Ami înţelege-i şi pe ei.... dacă nu se mai poate nu se mai poate... iubire cu forţa nu e buna.

E- Da... poate ca ai dreptate dar... m-au pus să aleg... nu pot face asta... nu pot sta doar cu unul... nu pot.

M- Poţi sta cu mine.

E- Serios ? Adică... pe bune ?

M- Da... eu şi-aşa stau singură...

E- Dar...asta ar însemna să mă transfer...

M- Pai... tu alegi.

E- OK...am s-o fac.

Am mers acasa... eram decisa... mă mut la Bucureşti... cu sau fără voia parinţilor mei.

Am ajuns acasă şi am mers direct în sufragerie unde credeam că îi voi găsi pe ai mei... dar nu a fost aşa. Am urcat în camera mea, dar în drum spre ea am observat că uşa camerei lor era deschisă... era doar mama acolo.

- Mamă...

-Amalia... îmi pare aşa de rău.

-E...e ok... dar m-am decis.

-Ei bine ?

-Voi sta cu...Malissa.

-Ce ?

-Da mama, ma sunat şi mi-a zis că ea e singură şi i-ar plăcea să stea cu cineva.

-Dar, Ami dragă... ea e la facultate şi o vei deranja.

-Ba nu mamă. Credemă, asta vreau... voi sta cu ea.

-Păi... dacă asta e ceea ce îţi doreşti...eu voi rămâne aici...în casa asta.

-Şi tata ?

-Tatăl tău va pleca in Cluj.

-De unde până unde acolo ?

-Are un văr acolo şi va sta la el până îşi va găsi un loc de muncă.

-a... şi... de când va fii divorţul ? pentru că eu nu vreau să asist.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Ştiu... plictisitoare. Dar nu am avut nici timp nici imaginaţie pentru partea asta...oricum, am nişte idei pentru următorile părţi...o să vă placă.

Scuzaţi dacă am mai greşit cu scrisul... xD

Cya