Era mijlocul Toamenei. Pe jos erau o multime de frunze iar copaci aproape ca nu mai aveau pe crengi. Totul arata ca un peisaj frumos si linistit dintr-un tablou pictat de Toamna. Era trecut de miezul nopti iar afara era un frig de parca ar fi fost iarna si era plin de nori negri. Parea ca incurand va ploua. Totul era asa de linistit si parca iti da o stare melancolica de te-ai fi opr-...
-F-frate! Unde vom merge? Aud intr-un tarziu vocea fratelui meu care ma scoate din visat.
-Huh? Ma uitam la le peste umar si vad ca se inrosise de la frig.
-U-unde vom merge? Ii aud vocea tremurand din cauza frigului.
-Nu stiu... Ma uit spre padure si schimb din nou directia. Nu conteaza unde mergem, conteaza doar sa ne piarda urma! Il tineam de mana sa ma asigur ca nu il pierd.
-Dar cum o sa ne piarda urma? Ne vor simti mirosul! Mie frica.
-Ma uit in jur ganditor. Ai dreptate. Aici sunt doar copaci. Brusc o idee imi trece prin minte. Prindete cu mana de copaci si mergi in cerc fara sa iei mana de pe ei, ne lasam "mirosul" pe toti copaci astea si nu vor afla prea curand pe unde am luat-o.
-Bine frate!
Ne prindem amandoi de cate un copac cu mainile si ne invartim in jurul lor. Continuam sa facem asta la vati copaci putem. Speram din suflet ca asta va functiona si asa nu vor gasi urma prea devreme. Dupa ce am lasat "mirosul" pe cat mai multi copaci posibili l-am luat iar pe fratele meu de mana si am fugit printre ei sa nu stie sigur pe unde am luat-o. De ce am facut asta? In cate stiu au un miros fin si daca ne lasam "mirosu" pe diferite obiecte, copaci, masini sau chesti de genu le va fi mai greu sa ne gaseasca. Alerg prin padure tinandu-l bine pe fratiorul meu mai mic de mana. Padurea parea ca nu se mai sfarseste si deja incepeam sa obosim.
-E-Elliot, nu mai pot. Incepe sa incetineasca.
-Nici eu Andy, nici eu. Ma opresc si imi trag sufletul.
-Ce o sa facem? Mai bine nu faceai asta... Gafaie si se uita in jur speriat.
-Ba da Andy! Chiar daca am plecat si tot ce aveam am lasat in urma asta nu conteaza! Oricum stateam in chirie si tot ce aveam al nostru erau hainele. Il prind de umeri si ma uit in ochii lui. Tu ai ramas tot ce aveam din familie si nu vreau sa o pierd pe toata.
-Stiu dar acum uitate la noi! Fugim si nu stim unde! Daca varcolaci o sa se anunte intre ei? O sa murim amandoi... Isi lasa capul in jos parca vinovat.
-Un lucru stiu sigur despre varcolaci. Se ajuta rar si fiecare clan are teritoriul lui. Nu si-l incalca mai ales ca asa risca un razboi intre clanuri. Ma uit in jur cu o oarecare teama. Iar din cate stiu de la niste varcolaci pe care i-am auzit, regi lor au spus ca nu au voie sa calce pe teritoriul altora decat daca primesc acordul de la seful clanului si cam atat.
-Cum de sti atatea? Ma priveste confuz.
-Mai trageam cu urechea la unii cand eram la lucru si asa am aflat destule lucruri despre ele cat sa pot fugi de ei pentru o perioasa. Oftez si ma scarpin dupa ceafa. Nu am crezut ca voi si pune toate astea in aplicare incercand sa fug de ei.
-Credeai ca daca cumva le vine lor sa atace oameni le poti folosi sa ne salvezi si sa fugim din teritoriul lor? Andy ma priveste serios in ochii.
-Raman putin surprins. Cam asa ceva, nu ma asteptam sa te gandesti la asta. Sunt surprins.
-Pai te-am vazut de cateva ori, nu stiu, parca la aia m-as fi gandit si eu. Se uita si el in jur putin panicat. Dar acum ce facem? Ce vom manca? Unde vom dormi?
-Nu stiu Andy, chiar nu stiu. Oftez si ma uit la el. Totul e asa confuz si nu inteleg de ce am reactionat asa. Acum am ajuns aici... Brusc se aude un tunet puternic si incepe sa ploua. Serios?! Mai rau de atat se poate?!
-CRED CA AU LUAT-O PE AICI! Aud un tip in departare.
-Acum regret ca am intrebat...
-Ce ne facem? Andy incepea sa se panicheze.
-Shhh, vino dupa mine. Il iau de mana si incep sa fug.
Andy fugea dupa mine cat putea el de repede. Tipi aceea parca se auzeau din ce in ce mai aproape. Mi se parea ca si prin ploaia imi pot auzei inima cu bate fara oprire. Deja era intuneric afara si abea vedeam ceva. Ma chinuiam sa imi sau seama ce e in jurul meu. Dupa ceva timp vad cu greu o pestera. Incep sa grabesc pasul spre ia dar Andy se impiedica si cade pe jos.
-Andy!!! Il ridic repede si fug spre pestera.
Pestera aceea era inconjurata de ceva liane si acoperita se muschi. Oare asta ne va acoperi mirosul? Sper din suflet ca da. Il iau pe Andy de umeri si ne ascundem dupa o piatra mare din pestera. Tipi care ne urmareau se auzeau din ce in ce mai aproape. Inima parca voia sa imi iese din piept la cat de repede batea.
-Tch! I-am pierdut! Zice unu din tipi si da cu piciorul in ceva piatra.
-Daca sunt pe aici nu le pot auzi inima batand din cauza ploi nesuferite! Maraie alt tip nervos.
-Pai, ce facem acum? Zice tipul care a dat in piatra.
-Dansam macarena in poaie cu mana pe pula! Plecam acasa idiotule, logic! Cu putin noroc o sa faca hipotermie si vor muri sau mor de foame! Reluam cautarile maine dimineata. Nu cred ca au ajuns prea departe. Oricum padurea e mare iar ei o luau spre inima acesteia. Misca acasa ca mie frig, sunt ud si-mi este foame! Ii aud pasi cum se indeparteaza.
-Bine! Moroconosule! Pleaca si celalalt tip.
Raspir usurat cand aud ca pleaca. Ies putin cu capul de dupa piatra sa ma asigur ca au plecat. Cand vad ca nu mai e nimeni merg spre intrarea in pestera. Deci am mers gresit? Inseamna ca trebuie sa o luam in dreapta si sa speram ca dam de marginea paduri. Ma uit la Andy care aproape adormea in picioare. Oftez si scot o patura din ghiozdan. Fac repede un pat improvizat si il iau pe Andy langa mine. Adormim amandoi imediat. Obositi si uzi lioarca.
