Elliot pov.
Am reusit sa iesim din padure dupa ceva timp si acum nu stiam unde sa mergem... Incep sa ma uit in jur ganditor si la prima vedere parea ca am iesit la marginea orasului. Mai arunc o privire si imi dau seama ca eram chiar la marginea orasului. Cel mai probabil suntem pe teritoriul altor varcolaci. Sper ca nu au avut timp sa se roage de alte clanuri sa ii lase pe teritoriu lor sau am incurcat-o. Oricum mai devreme sau mai tarziu o sa ne gaseasca iar. Pana atunci voi incerca sa fac rost de ceva bani pentru mancare. Deja imi e foame. Cred ca si lui Andy ii e foame la fel ca mie. Ma scotocesc prin buzunare si oftez. Nu aveam foarte multi bani la mine si oricum nu aveam de unde lua bani. Dar sigur ma descurc cu ce am!
-Iti e foame? Ma uit la Andy care parea destul de speriat si flamand.
-Putin, tie?
-Si mie. Mai am cativa bani. Scot din buzunar portofelul si ma uit in el, aveam cativa bani. Am doar 50 de dolari. Dar cred ca ne ajung pentru ceva de mancare si cateva haine.
-Haine second-hand? Ma priveste si cam stramba din nas.
-Da Andy. Second-hand ca de altele nu avem bani si ne descurcam cum putem. Il imping usor cu umarul.
-Bine. Se uita la mine umpic cam trist. Desi normal trebuia spalate si dupa sa le luam pe noi. Dar cred ca merge si asa totusi.
-Stiu Andy. Dar o sa ne descurcam noi! Nu iti face griji. Ii zambesc scurt si-l ciufulesc putin.
Mergem inca vreo ora si insfarsit dam de un magazin mediu. Eram foarte fericit si ma gandeam ce sa iau de mancare. Voiam sa intru dar Andy ma opreste. Se uita la mine serios cu ochisori lui mari. Imi arcuiesc o spranceana si astept sa vad ce vrea sa imi zica. Deja cred ca banuiesc ce ar vrea sa-mi spuna.
-Elliot...
-Stiu Andy. Nu voi face nimic, bine? Iti promit si sti ca ma tin de promisiune! Imi scot portofelul din buzunar.
-Stiu si ca ce iti vad ochii... Inima nu lasa. Mai ales cand sti ca nu o sa mai ai bani pentru alte zile.
-Voi incerca sa ma abtin, Andy. Vorbesc serios. Oftez si ma scarpind dupa ceafa.
-Bine, te astept aici si sa ai grija.
-Da! Intru in magazin dar nu inainte sa ii mai arunca o privire lu' Andy.
Era un non-stop nu foarte mare dar care avea destule produse din care sa aleg. Poate imi vor ramane bani sa iau si ceva dulce. Iau un cos si incep sa merg printre acele rafturi cam vechii. Cam tot ce am vrut sa iau ori erau expirate ori nu erau bune si mezeluri nu as lua de aici totusi. Oftez nervos ca nu am gasit mai nimic si ma duc spre casa de marcat. Am luat un pachet de servetele in caz de orice.
Dau sa il platesc dar tipul de la casa ma prinde de mana si ma trage spre el. Andy cand vede vine spre usa si o tine deschisa. Ii simteam duhoarea de nespalat si baut care incepea deja sa imi vina rau. Incercam sa ma trag din stransoarea lui si sa fug dar nu reuseam. Cum dracu sa scap din stransoarea javrei asteia?! Deja ma doare mana! Imi scutur capul si continui sa imi trag mana sperand ca voi reusi sa scap. Trebuie sa scap! E pentru viata mea si a fratelui meu!
-DAI DRUMUL! Tipa Andy panicat din usa. ELLIOT!
-DAMI DRUMUL SCARBA DRACU CE ESTI! Ma zbat acolo ca un animal in cusca. DAMI DRUMUL ACUM CAP DE PULA!
-Nu vreti voi sa ramaneti la un mic joc? Avea o voce ascutita si foarte enervant. O sa ne distram toti trei!
-NU! Zic deodata cu Andy.
Ma uit la Andy cu coada ochiului si vad cum incepea sa planga. Imediat mi-am adus aminte de ce sa intamplat ieri. Avea fix aceas teama in ochisori. Ma incrunt la tipul ala si apuc bine cosul de cumparaturi. Nici nu mai stau pe ganduri si ii dau una cu putere in cap cu cosul. Imi trag repede mana cand nu e atent si slabeste stransoarea. El se dezechilibreaza si cade inconstient pe jos. Ma uit la el atent. Pare ca ar fi adormit. Asa nu va banui nimeni ca a fost lovit in cap cu putere. Plus ca alcoolul la facut sa cedeze mai repede cea ce a fost in avantajul meu.
Ii iau pulsul sa ma asigur ca nu a murit si din fericire era bine. Lesinat dar viu. L-am luat repede pe Andy de mana si am luat-o la fuga. Ce e cu lumea asta?! Deja sunt obosit iar Andy sigur e si el obosit. Am plecat spre gara. Deja incepuse sa se intunece si voiam neaparat sa plec. Mai bine folosesc bani pentru doua bilete de tren pentru a pleca cat mai departe de aici. Mergem impreuna si luam doua bilete cu bani pe care ii aveam spre o destinatie aleatorie.
Trenul vine abea in 15 minute si e deja seara. Incepe sa se instaleze paranoia si teama in noi. Simteam de parca varcolaci erau pe aici si asteptau sa ne omoare pe amandoi. Imediat ce a ajuns trenur am urcat amandoi in el si ne-am asezat intr-un loc mai retras. Eram usor abatut si ma uitam pe geam afara.
-Elliot? Aud vocea usor ragusita a lui Andy.
-Mm? Imi intorc privirea spre el.
-Cum o sa ne angajam ca sa avem niste bani? Nu avem scoala... Isi lasa capul in pamant.
-Avem scoala Andy. Doar ca avem numai 11 clase. Adica profesionala doar ca nu avem calificare. Orifum ne vom descurca noi, Andy. Dar deocamdata vreau sa plecam cat mai departe de... Casa... Imi intorc din nou privirea spre geam.
-E nu mai vina mea... Imi pare asa rau! Daca nu er-... Vrea sa se invinovateasca dar il intrerupt imediat.
-Nu te gandi asa! Ce sa intamplat e de domeniul trecutului si o sa ne descurcam noi. Brusc pe geam ii vad pe cei doi tipi varcolaci. Andy, jos repede sa nu ne vada.
-Bine! Se pune jos fara sa mai intrebe ceva.
-Ma pun si eu langa el. Shh!
-NU SE POATE! DEREK IDIOTULE I-AM PIERDUT! Il aud pe unu din ei care se rasteste si maraie de nervi.
-Macar stim ca au fost aici! Nu stim directia in care au luat-o dar macar stim atat! Haide Kevin, sa plecam ca aici nu e teritoriul nostru si o vom incurca! Il aud si pe celalalt care il lovisem in padure.
-BINE! Miscate odata si cand ajungem acasa tu o sa imi speli animalul! Se aude cel care a marait nervos mai din departare.
Mai aud cateva injuraturi dupa liniste totala. Imi ridic capul si vad ca toti au plecat. Ne punem din nou la locurile noastre si incercam sa ne relaxam. Deci chiar erau niste varcolaci care ne cautau pe aici. Cam prosti si idioti parerea mea daca nu sau dat seama ca suntem aici. Dar totusi e mai bine pentru noi. Andy adoarme pe scaun sima pun langa el. Il mangai bland pe cap si zambesc scurt. El e toata familia mea si pentru asta voi lupta din rasputeri sa fim linistiti. Maine va fi o noua zi si cine stie unde vom ajunge. Sper ca va fi mai bine ca in zilele astea.
