Sfârșitul anului era întotdeauna plin de bucurie. De la vacanțe, până la timpul petrecut alături de prietenii lui.
Yoongi îl uitase pe Jimin.
Evenimente neplăcute se întâmplă în viață. Oamenii trebuie să învețe cum să treacă peste.
Prima dată când Jimin a trecut prin mintea lui Yoongi, a fost cu o săptămână înainte de vacanță. Iar el nu era la cursuri. Un scaun gol îl înlocuia pe Jimin.
Deci, Yoongi a luat în considerare faptul că poate, doar poate, s-a transferat. Sau în cel mai rău caz, s-a sinucis.
Era trist, dar Yoongi s-a gândit atât de mult la asta, încât a învățat că e mai bine să ignore. Cum putea să ajute un copil depresiv, oricum? Nu era ca și cum erau prieteni apropiați. Așa a fost să fie.
Și totuși, Yoongi nu putea să nege că a fost afectat. Tocmai de asta, la o săptămână după reluarea cursurilor, când Jimin încă era de negăsit, și-a făcut curaj să întrebe unul dintre profesori.
Ceva noutăți, orice. Spera ca Jimin să fie bine.
◇◇◇◇
YOU ARE READING
ᴅᴀᴛᴇ ᴍᴇ ɪɴ ʜᴇʟʟ || ʏᴏᴏɴᴍɪɴ
Fanfiction《Yoonmin SOCMED AU》 Unde într-o noapte, după ce Yoongi câștigă o competiție, primește o confesiune scrisă de la unul dintre colegi. Jimin ajunge să fie considerat de Yoongi din ce în ce mai enervant, când pare să nu îi pese de câte ori este respins...