Pentru totdeauna

220 7 0
                                    

Am inceput sa plang cand m-a luat in brate. Nu mai aveam nevoie de nimic alt ceva, decat de iubirea lui. Nici nu am mai bagat in seama faptul ca deși acolo s-a simțit ca a trecut o zi si aici o saptamana intreaga.
-Hei, spune-mi... ce s-a intamplat acolo? Scuze, n-am putut sa ma abțin așa ca ți-am citit jurnalul, trebuia sa aflu ce vroiai sa faci.
-Mi-ai citit jurnalul?! O doamne am numai porcarii scrise acolo, chestii care nu se vor intampla niciodata...
-Nu sunt porcarii sa stii.
-E ok... am fost in lumea intunecata dupa cum ai si citit in jurnal.
-Da...si?
-Ne-am vazut pe...pe noi doi acolo, eram foarte fericiți chiar daca acolo era intuneric, noi aduceam lumina pe unde mergeam. Am incercat sa-i trag in lumina, pe unde am si trecut, dar n-am reusit, era ca un geam care ii separa.
-Imi pare rau, ca nu a mers, dar ceea ce conteaza este ca stai in fața mea, teafară.
-E ciudat faptul ca eu am simtit ca a trecut o zi... iar aici o saptamana.
M-a strans tare in brațe. Tot ce aveam nevoie era el.
-Stai, daca am lipsit o saptamana... profesorii ce au spus?
-Stai linistita, m-am ocupat eu, le-am spus ca te-ai dus la parintii tai, ca erau bolnavi.
-Multumesc Draco, dar parintii mei nici nu-si mai aduc aminte de mine...
-Cum adica?
-Inainte de razboiul cu Voldemort, am crezut ca nu voi supravietui si le-am sters amintirile cu mine.
-Esti o fata extraordinara Hermione, mereu ii pui pe ceilalti pe primul loc.

Draco
In acel moment imi doream doar sa o sarut. Cred ca m-am indragostit de ea, si nu mai vreau sa o pierd niciodata. M-am apropiat foarte mult de ea, am luat-o pe mâna ei firava si am sarutat-o ușor. Dintr-o data, a inceput sa ma arda foarte tare capul. M-am dat intr-o parte.

Hermione
Ceea ce mereu am visat tocmai s-a intamplat. Dar stai ce are?
-Draco, ce s-a intamplat? Esti bine?
Respira foarte greu, s-a uitat la mine cu lacrimi in ochi.
-Ma, ma arde capul.
-Cum adica? DRACO!?

Draco
Simteam cum amintiri in veneau fulgerator. Amintirile cu Hermione! Am inceput sa ma simt mai bine, dar biata Hermione era foarte agitata, nu stia ce sa intampla.
-Hei, sunt bine, spun eu si zambesc mai frumos ca niciodata.
-Mai speriat rau, ce s-a intamplat?
-Cum ti-as putea spune ca... toate amintirile au venit dupa ce te-am sarutat?
-Stai ce?! Te rog nu ma păcăli!!
-Vorbesc cat se poate de serios, prima oara cand te-am sarutat a fost la lac, si imi amintesc ultimile cuvinte care mi le-ai spus, imi amintesc prin tot ce am trecut!

Hermione
Nu stiam daca plangeam de bucurie sau de tristete.
-Draco, imi pare atat de rau pentru tot ce ti-am spus! Trebuia sa-mi dau seama ca nu erai tu insusi si ca te-au vrajit.
-E ok, iubire, te iert!
M-a sărutat cum nu a mai facut-o niciodata. Pentru prima oara in viata ma simteam implinita. Trebuia sa ma asigur ca nu visez.
-Doamne, daca visez? Daca nimic din toate astea nu sunt adevarate?
-Nu visezi, esti cat se poate de treaza.
L-am strans puternic in brate si mi-a șoptit:
-Te iubesc! Niciodata sa nu ma mai parasesti.
-Si eu te iubesc din toata inima mea!
M-am decis sa-l imbratisez si sa nu-i mai dau niciodata drumul. Dar la final, dragii mei citori, trebuie sa va spun ca:
Iubesc faptul ca îl iubesc!

I hate that I love him Donde viven las historias. Descúbrelo ahora