depresie sezonieră

am 20 de ani??

îmi beau cafeaua cu lapte și mă gândesc ca sunt încă copil
deși am douăzeci de ani, îmi displace prea mult gustul amar. 

mă gândesc
nu fumez, nu beau, nu mă droghez
nu mă cert cu nimeni, nu înjur prea mult
pun cereale după ce încălzesc laptele, desfac banana de la vârful ăla negru pe care îl iau cu unghia, că altfel cică fac cancer
Încă zgărmăn vopseaua de pe mașina de spălat și mi-e lene sa mai dau cu ojă albă peste 

nu fac nimic special sau ieșit din tipare - încă mă încadrez în șablonul în care am fost ciopârțită să încap 

șablonul mamei, bunicii și al tuturor celor care m-au crescut.

și cred că am rămas prea mult acolo, în tocul ușii dintre copilărie și ce urmează după.

am griji de adult dar încă minte de copil, 
nu fac încă nimic prea riscant, căci simțul răspunderii mi s-a dezvoltat doar până la colțurile mele și nu cuprinde pe nimeni altcineva,
când gătesc încă o fac pe ascuns de frică să nu vină cineva să-mi ceară, să guste, să scuipe. 

aș vrea să fiu mai viciată, oare ce-o să aibă de învățat copiii mei de la mine?