Prințul morocănos

Capitolul 4

— Deci ai sărutat-o?

— Da.

        O făcuse, o sărutase. Nu era încă sigur de ce. Dar fusese cel mai dureros sărut din viața lui, și nici măcar nu fusese un sărut pe bune. Buzele lor s-au atins precum doi bebeluși, nimic franțuzesc. Chiar și așa simțise un mic fior ce-i străbătuse șira spinării, nimic neobișnuit. Reacția ei fu mai vulcanică decât ar fi crezut, pumnul ei ricoșă direct în stomacul lui, lăsându-l să se prăbușească la pământ. Își trânti capul pe măsuța din cafenea, o dată, de doua ori. Era un tâmpit, cum putuse să facă așa ceva. De ce a făcut așa ceva? Ei bine, dacă vruse să dovedească ceva, o făcuse categoric. Dovedise cât de tâmpit poate fi de fapt. Dacă până acum era doar o bănuială, acum toată lumea putea fi convinsă că cutia lui craniană e goală. Umbla liberă pe acolo, o boabă de porumb. Își trecu frustrat degetele prin păr și-și privi prietenul îndelung. Ce avea să facă acum? Nu vrea să se mai întoarcă acolo, nu mai poate da ochii cu ea sau cu restul. Poate nu a spus la nimeni, dar mai mult ca sigur a făcut-o. Nu ar pierde ocazia asta că să-l umilească.

         Trebuia să se gândească foarte bine la următoarea lui mișcare, pentru că de acum va intra într-un grup de viespi și cu greu va avea scăpare. Willa, era categoric mai rea decât o viespe, era precum o puma, o tigroaică feroce ce va ataca când Baek se va aștepta mai puțin. Il va face ferfenițe.

         Pătrunse ușor pe ușa casei lui, nu voia sa facă zgomot, nu avea nevoie si de alte predici din partea mamei lui. Ăsta ar fi fost ultimul lucru care i-ar fi pus capac pe ziua de azi si nu crede ca mai poate îndura. Mama lui nu-l lovește cu pumnii, dar are mereu grijă să-l atingă și să-l lovească cu cele mai dure cuvinte posibile. Si numai ea știe cum să-l facă să se ascundă in camera lui pentru o zi întreagă. Nu pune neapărat la suflet, dar îi este rușine față de ea. Câteodată. Pentru ca în rest este un nenorocit ce nu merită nici măcar un pat unde să doarmă.

         Ajunsese în siguranță în camera lui unde avea să stea până a doua ziua, a treia, toată săptămâna. Ar trebui să se prefacă că este bolnav. Asta va merge cu siguranță, se pricepe la minciuni. Se trântește în pat, trecându-si mâinile prin păr. De ce o sărutase? E întrebarea ce-i tot fuge prin cap. Nu mai sărutase niciodată o fată pe care nu o cunoaște, mai ales una de țeapa ei. De obicei ele se îngrămădesc și stau la coadă. Iar faptul că asta îl frământa atât de tare, îl face să devină și mai îngrijorat. Devine ca ei? O persoana ce are griji și face lucruri prostești? Trebuie să se vindece. Cu siguranță.

       Se ridică rapid, purtându-și picioarele direct in cabina de duș, unde lasă apa rece să-i curgă tumultos pe corp. Luă șamponul, genul de duș si începu să-și frece corpul cu frenezie. După ce întreg procesul se termină, își spală și dinții, frecând buzele cu pasta de dinti. Îl ardeau, dar trebuia să și le dezinfecteze într-un fel. După ce se curăță de demoni, cum tot începu să-și spună in cap, se strecura printre așternuturi, sperând ca va adormi in curând sau cel puțin se va trezi din acest coșmar.

*

— Ai sărutat-o!

     Nici macar nu intră pe poarta liceului, că și fu asaltat de Taehyung. Nu-l întreba, ci afirma acest lucru, ceea ce-l puse un pic gânduri, dar Taehyung, vorbi din nou. Probabil din cauză că fața lui Baek era distorsionată.

— Te-am văzut. Râse acesta, iar Baek mai avea puțin și intra in pamant. Ar fi fugit de acolo cât ai zice pește, de fapt ar fi mers, dar cei doi bărbați care aveau grijă de el, erau chiar in spatele lui sprijiniți de mașină, iar să alerge cu adevărat acum, nu ar fi putut. Picioarele ii erau de plastilina.