Sasha

Capitolul 8

⋅•⋅⊰∙∘☽༓☾∘∙⊱⋅•⋅

Am sunat la ușa familiei Hall, impacientată. Sunny mă agitase destul de mult încât să fiu nerăbdătoare să aflu ce pățise.

    Am plecat în haine de casă, un hanorac, pantaloni sport și adidași.

    Mi-a deschis, destul de calmă, și atunci eu am rămas în prag, privind-o confuză.

    ― Cine te-a supărat iar? am întrebat direct, fiindcă știam că ăsta era comportamentul ei obișnuit atunci când vreuna din persoanele pe care le cunoștea, o dezamăgea.

    ― Haide, mi-a făcut semn cu capul, strâmbând din buze. Îți arăt acum.

    Avea părul puțin ciufulit, semn că își trecuse de câteva ori, cu nervozitate, mâna prin el.

    Purta o salopetă nouă, căci nu o mai văzusem până atunci. Era de un albastru închis, confecționată dintr-un material moale, elastic. Partea de sus având niște imprimeuri florale care sclipeau, la umeri fiind accesorizată cu niște ciucuri care cădeau scurți pe brațe, în jos. Pantalonii erau puțin bufanți în zona șoldurilor, croiala lor îngustându-se tot mai mult spre glezne. În picioare purta o pereche de pantofi negri. Jimmy Choo probabil. Pe aceia îi prefera.

    Sunrise opta mereu numai pentru ținute elegante, se aranja de parcă participa întruna doar la evenimente importante. De necrezut era că ea se simțea comod așa. Eu nu reușeam. De abia suportam tocurile mai înalte. Le utilizam doar când era strict necesar.

    În tot restul timpului mă îmbrăcam exact cum aveam chef în acel moment în care deschideam șifonierul și pe ce puneam ochii, aia alegeam.

Bineînțeles că mai existau și zile când treceau minute întregi până mă hotăram. Acele perioade când, în general, nu-mi convenea nimic. Mai ales la mine.

    Am mers după Sunny pe coridor și m-am oprit fiindcă mi-am amintit de faptul că acasă am vrut să beau ceva și am uitat. Mi se uscase destul de tare gura. Nu mă hidratasem de câteva ore.

    ― Sunny, i-am zis și s-a întors către mine. Merg până la bucătărie să iau un pahar cu apă. O.K.?

    ― Bine. E în dozator, dar și în carafă, pe blat. Găsești acolo.

    Ea a înaintat și eu am făcut cale întoarsă.

    Apartamentul lor era unul dintre cele mai mari din toată clădirea. Format din cinci camere, living, trei băi, două balcoane și o bucătărie uriașă, reprezenta o opulență în toată regula.

    Am avut un flashback în legătura cu dialogurile dintre mine și Sasha și fiind atât de aeriană nici n-am realizat că m-am ciocnit de Winter, care tocmai închidea ușa frigiderului.

    A tresărit la rândul său, s-a răsucit spre mine și aproape am dat nas în nas. Șatenul era mai scund cu câțiva centimetri decât Sasha.

    N-a părut tocmai surprins, mai degrabă mi-a zâmbit, iar palma lui s-a așezat pe umărul meu.

    ― Scarlett?

    ― Bună, Winter, m-am tras înapoi, iar mâna lui a căzut între noi.

    ― Voiai ceva?

    Îmi venea greu acum să-i mai susțin privirea. Parcă mă intimida, cumva. Deși de atâția ani vorbeam deja. Deveniserăm o familie prin alianță. Îl vedeam ca pe fratele mai mare care îmi lipsea. Niciodată nu-mi închipuisem altceva în ceea ce-l privea.