Famous Life

💥 Capitolul 20 💥

~Min-Jee pov.~

Trecuseră deja cateva zile, iar vestea că Hyun era în comă se împrăștiase printre toți iubitorii de kpop si, mai ales, fanii BTS.

Unii fani încercaseră să intre in salonul ei, spunând ca au adus cadouri sau ca vor sa o vadă, dar paza nu le a permis sa intre.

Cat despre noi, am facut cu rândul de paza in salonul ei, in cazul in care se trezește. Pana și băieții din Ateez s au oferit sa ne ajute, dar i am refuzat politicos.

Doctorii spuneau ca se recuperează si ca are rezultate din ce in ce mai bune, ceea ce imi sporea puțin moralul, desi toată situația asta ma frustra.

Era rândul meu sa stau cu Hyun, dar Jimin si Tae au vrut sa mă însoțească, așa că uite-ma între ei doi, privind o pe Hyun destul de nostalgică.

Nu se întâmplase nimic interesant până să îi vad degetul miscandu se brusc si îmi simt  corpul abordat de mii se senzații. Tresar de parca m ar fi electrocutat cineva si o apuc cu grija de mana. Ceilalți doi ma privesc confuzi, dar pleoapele lui Hyun se misca si înțeleg reacția mea spontana.

—Hyun-ah, ma auzi? Întreb încet și îmi ronțăi buzele.

~Hyun POV.~

Lumina orbitoare ma împiedică sa deschid prea tare ochii, dar fac un efort pentru vocea lui Min Jee care nu se oprea din a mi tulbura timpanele.

—Oh, doamne, Hyun! Taehyung-ah, mergi si cheamă doctorul! Ii aud din nou vocea si ii simt degetele atingandu mi le pe ale mele.

Inca imi era greu sa privesc in jur din cauza faptului ca ochii mei nu mai vazusera atata lumina de...ceva timp, dar reusesc sa le disting chipurile.

—Cum te simti? Întreabă Jimin si iti atinge brațul atât de delicat, ca parca ma gâdila.

Deschid putin gura, dar Min Jee imi face semn sa tac.

—Nu i pune întrebări! Are nevoie de odihna.

—Sunt la spital? Întreb încet, mai sa ma aud eu.

Imi dreg putin glasul si incerc sa ma ridic, dar corpul meu se revolta si ma aleg cu un mare regret.

—Nu te mișca, pabo-yah! Spune Jimin si....avea lacrimi in ochi?

Clipesc des si il privesc atenta. Pfoa, cat de grav fusese?

—Sunt la spital? Intreb din nou, observand ca nu raspundea nimeni.

Jimin da din cap ca da si îmi mângâie capul, facandu ma sa ma stramb ciudat.

Il vad pe Tae intrând înaintea unui barbat ce purta halat, deci o sa banuiesc ca e doctorul dupa care plecase.

Imi analizează starea, apoi spune ca e totul bine și pleacă, lasandu ma cu, ei bine, BTS, caci intrasera si ceilalți.

Pana la urma, Min Jee ma ajuta sa ma ridic ceva mai sus, astfel încât sa ii vad mai bine.

—Unde e Peter? E si el in spital? Întreb umezindu mi buzele uscate si le privesc fețele triste.

Nimeni nu voia sa îmi spună, tăceau mâlc.

—Unde e Peter? Intreb din nou, avand o presimțire rea.

—Hyun-ah, scumpo...esti obosita, ar trebui sa-... începe Min-Jee.

—Da, ar trebui sa imi spui unde e! Spun destul de tare, iar ea isi lasa privirea in jos, ceea ce ma face să ii privesc pe fiecare in parte.

—Ce naiba e in neregula cu voi? Are cineva de gand sa imi spuna ce s a întâmplat cu iubitul meu? Întreb si deja imi simțeam lacrimile cazandu mi pe obraji.

—Imi pare rau, Hyun...Peter nu a supraviețuit...imi răspunde intr un final Namjoon si ma lasă fara cuvinte.

Nimeni nu mai spune nimic si se așterne o liniște mortala, de zici ca eram la priveghi.

Observ ca nu incepe nimeni sa rada sau ceva si imi dau seama ca spunea adevărul. Adică găsisem, intr un sfârșit, un om la care tineam atât de mult si s a dus? Ca si cum nici n ar fi existat?

Simt cum pleoapele mi se închid. Iar după scurt timp adorm.

POV Min Jee

Stiam ca va afla adevărul, însă nu voiam să aibă un șoc.
Cand observ ca ochii i s-au inchis, ma panichez si chem doctorul disperată, doar sa ma anunte ca are organismul slăbit si ca trebuie sa se odihnească câteva săptămâni în spital.

Următoarea zi, compania a anunțat că Hyun s-a trezit si ca este bine, linistind fanii.

Am stat cu Hyun non stop de când s-a trezit dar este foarte seacă cand este trează, și este trează abia pentru aproximativ o oră, apoi doarme trei. Ma bucur ca se recuperează, însă va trebui să aibă ședințe cu un psiholog după asta sau cand se va simti mai bine. Nu vreau sa ajunga ca mine.

POV Hyun

M-am trezit si am dat de aceeași persoană pe canapea,Min Jee. Se uita in gol.

Moartea lui Peter, m-a afectat. M-am îndrăgostit mult prea repede,asta fiindu-mi o lecție de viață.

— Hyun.. șoptește Min Jee după ce observă că sunt trează

— Mhm..el..chiar a murit? intreb sec

— Da. raspunde, cumva enervandu-mă.

— Si nu ai de gând să faci nimic?

— Ce sa fac? Nu-l pot readuce la viață. raspunde si ea putin artagoasa

— Esti macar cea mai bună prietenă a mea? intreb privind-o serioasă iar ea împietrise. Stii ceva Min-Jee? M-am saturat de toanele tale, de figurile tale, de mofturile tale. Te crezi mai bună decât mine, te asigur ca nu esti. Nici macar nu încerci să mă împaci, sa ma consolezi. Asta numești tu prietenie?! ma rastesc iar zâmbetul ei mă enerva. De ce nu spui nimic? tip la ea

— Ce vrei sa spun? Nu stii nimic. Nu stii cum a fost toată lumea cat tu erai pe un amărât de pat. Nu stii cum m am simțit sa te vad acol-

— Din nou,te gândești doar la tine. Ești egoistă! Tu realizezi ca eu sunt victima aici,da? Era mai bine daca aveai tu accidentul..tip fără să îmi dau seama, sau doar după realizez

Ea ma priveste înghițind în sec, iar eu eram pregătită să îmi cer iertare.

— Ai dreptate. Eu trebuia sa am accidentul, tu nu meriți.

— Stai!

Dar ieșise din salon iar eu pufnesc în plans. Ce prostie am putut scoate pe gura?