Vraja ei - Curcubeul

15

Submarinele și vapoarele merg destul de repede cu ajutorul Safirilor și abilitățile lor de a controla apa. Elicopterele sunt pe platforma vapoarele, gata să ne transporte când ajungem pe uscat. Totul este sub control, totuși aș fi vrut ca Erika să îmi fie alături. Dar îmi va fi când totul se va termina. Va înțelege că viața ei era pusă în pericol dacă mergea cu noi.

"Nu mai e mult până la țărm. O oră." Evangheline mă anunță.

Strâng cu furie bara de pe puntea vaporului.

"Știu asta." îi răspund dur.

Simt mâna ei pe umărul meu. Mă întorc rapid apoi mă relaxez când îi văd chipul.

"Trebuie să te concentrezi pe misiune. Erika te va urî o perioadă apoi va înțelege." prietena mea din totdeauna încearcă să mă convingă că am luat decizia corectă.

"Nu puteam aștepta ca Maximus să facă primul pas. Nu cu Erika în stadiul în care e." încerc să mă conving singur.

"Nu știm cum e." tristețea din vocea ei e evidentă. "Un vampir născut." neagă cu capul.

"Vampir?" aproape scuip cuvântul. "Ăsta e doar un nume dat de  oameni înapoiați. Noi suntem mult mai mult, iar Erika e..." nu găsesc un cuvânt. Sau o explicație. Toate cercetările mele nu îmi dau nici o explicație.

"Cum e ea mai exact Kire? Pare moartă. Nu o simt. Ceva e în neregulă." Mama iubitei mele caută cu disperare un răspuns pe care eu nu îl am. Încearcă să se încurajeze singură că fiica ei o va ierta și pe ea într-o zi.

"Să ne concentrăm pe Maximus și pe Rubini. Apoi o să ne întoarcem și vom afla. O vom accepta cu orice anomalie dezvoltă. Și noi am fost greu de acceptat. " încerc să îi reamintesc cât de greu a fost să ne acceptăm între noi, apoi de către oameni. "Tu trebuie să te ocupi de Moris. O să îl controlezi cumva până când o să îl deconectăm de Maximus." dau instrucțiuni.

"Va fi ușor." Evangheline trece de la starea de tristețe la una aproape malefică.

"Ce ai făcut?" Mă întorc brusc spre ea și îi prind ambele mâini. O bruschez în încercarea mea de a afla adevărul.

"Ști la fel de bine că mine." Ea îmi răspunde pe tonul ei superior obișnuit cu un zâmbet în colțul gurii.

"Și ne-ai lăsat să credem că e un prizonier? Ai lăsat-o pe Erika să creadă că tatăl ei poate muri în orice clipă?" îi dau drumul la mâini și îi întorc spatele încercând să mă calmez înainte să pornesc o luptă inutilă cu ea.

"Nu am făcut nimic intenționat Kire? A fost cu mulți ani în urmă.  Ști la fel de mine ca mine probabil cat de greu e să ignori setea de sânge când faci sex."

"Ajunge!" strig la ea.

"A prins bine oricum. Moris se preface destul de bine că e sub influența lui Maximus. Nu puteam să îl iau cu mine când am plecat. Trebuia să îl las acolo că spion. Era singura noastră șansă."

"Nu." strig din nou. "E riscant. Nu poate să afle, Maximus sigur îl ține ascuns foarte bine. Poate nici nu e în palat."

"E sub tronul lui." îmi răspunde rece. "Și repet. E singura șansă."

Alice apare din senin în spatele ei. Se pare că planul e de mult pus la punct.

Totul e plănuit. Smith și Nora se ocupă de Tara. Evangheline și Alice se ocupă de Moris. Oameni din garda lui Maximus sunt foarte abili și am ales oponenții pentru ei pe măsură. Am ales slăbiciunile lor.

...

Odată ajunși în apropierea palatului lui Maximus îi localezez de la distanță pe Moris și ceilalți ostatici.

"Ne așteaptă." Jordan spune cu un pic de temă în glas.

Nu îi răspund. Când elicopterul în care ne aflăm are o distanță acceptabilă față de pământ, sar împreună cu Elizabeth și Jordan în pădurea ce înconjoară palatul. Liam, Anna, Alice, Pret, Nora, Smith și ceilalți coboară când elicopterele sunt la sol. Localizez încă o dată țintele încercând să îmi dau seama după sângele lor. Moris e la o distanță foarte mică.

"Evangheline!" strig la ea. "Dreapta." o  instruiesc să pleca în direcția lui deși sunt sigur că și ea știa de prezenta lui.

Ea placă rapid iar Alice o urmează.  Ambele dispar în pădure.

"Smith." îi fac semn în direcția unde o localezez pe soția lui. Iar el pleacă însoțit de câțiva din rasa lui.

Nora face același lucru când o localezez pe Mora. Soră ei. Și toți se împrăștie rapid. Rămân singur dar mă grăbesc și eu în direcția palatului. Aud luptă dintre fiecare când începe și nu e un beneficiu când începe. Adversari noștri nu au sentimente, sau cel puțin nu le pot controla, pe cand ai noștri au.

Pădurea din jurul palatului e pe cale să se termine și mă opresc. La scurt timp Evangheline e lângă mine. Alice și Moris ajung mai târziu. Maximus știe exact locația noastră și nu o să dureze mult până când o să realizeze că Moris nu e controlat de el.

Trebuie doar să îl îndepărtez de sala tronului.

"Nu e singur." Evangheline îmi spune ceea ce știu deja.

"E calm." îi spun ceea ce ea nu poate simții. Mereu am avut abilitățile mai puternice decat ale lor.

"Nu pentru mult timp." Evangheline încearcă să plece rapid spre palat dar îi prind brațul.

"Așteaptă . Nu suntem singurii rubini. Suntem 2 contra 4."

"2? Unde e Jordan?" Evangheline își dă seama de absența fratelui meu.

"Nu doar tu ai un as în mânecă." îi zâmbesc. "Atacăm la semnalul lui Jordan."

Nota

Îmi pare foarte rau pentru întârziere.