. Subiectivitatea e ceva mai mult decât poezie. Poezia e ceva mai mult decât subiectivitate. Dar poate că, în sinea ei, arta este mai mult decât amândouă. Poate că arta e sentiment. Chiar și arta urâtă; arta de a trăi, arta respirației, arta-vârtej, arta-culoare. Arta-cuvânt. Poate că și aceasta, amestecul de pământ, trupuri, nonsens, sânge, memorie și rădăcini, este doar un ciob de nemurire. Ar fi o idee interesantă ca oamenii, în complexitatea lor, să renască tocmai printr-o formă de viață atât de simplă: cuvântul.