Câteodată vreau să mă rup în bucăți
Să m-ascund în buzunare de cerneală
C-un zâmbet mânjit în albastru pe față
Să-ți arăt infinitul
Prin constelații pictate în neștire
Pe pielea albă, scrum lăsat
De țigara crinilor imaculați
M-am nascut din praf de univers şi lucirea unei stele moarte
Siguiendo
