asa ca, in noaptea aia tarzie de decembrie mi-am permis sa ii simt in sfarsit lipsa. iar lipsa lui a venit atat de puternic, incat chiar ma intrebam cum e posibil ca un simplu om sa aduca atata durere. dar asta e chestia cu el, nu e un simplu om. 
bun venit in lumea mea.
alaska, 16 ani, obisnuita sa ma pierd in scris. 
iubesc oamenii, in general, cei de toate felurile. 
imi place sa cred ca daca reusesc sa dorm bine noaptea nu am facut nimic gresit in ziua respectiva.
ma ascund in spatele unui monitor, iar in timp ce degetele imi joaca pe taste ma gandesc daca exista cineva care citeste cu adevarat asta.
vreau sa cunosc persoana noi.
sunt din Craiova, dar imi place sa cred ca locul din care ma trag este o biblioteca.
iubesc absolut orice tine de scris, scrisul a fost mereu scaparea mea, singurul lucru pe care il mai aveam cand imi era rau, singurul lucru care ma trezea la viata.
cand aveam 10 ani, un scriitor care in momentul actual este destul de cunoscut mi-a spus ca eu voi fi capabila sa nasc din cele mai bamale cuvinte vise pentru oameni. 
nu sunt o persoana pretentioasa, pentru mine absolut toti oameni sunt egali, iar diferentele sunt facute doar de caracterul lor si de felul in care ii trateaza pe ceilalti.
imi place sa citesc, sa ma plimb si sa vorbesc cu oamenii, imi place sa le ascult povestile de viata.
nu sunt adepta conversatiilor simple. iubesc sa fac romane, sa vorbesc despre stele si univers, despre lumea inconjuratoare si despre emotii. 
imi place sa ascult povestile de viata ale oamenilor, imi place sa cred ca pot asculta fara sa ii judec, sau sa trag concluzii pripite.
sunt aici, mereu voi fi aici, in caz ca cineva va avea vreodata nevoie de mine.
pot sa inchei cu citatul meu preferat? 
''She was the heir of ash and fire and she would bow to no one''.