Larisa Romanova

Cu toţii avem vise, talente sau dorinţe pe care ne este teamă să le împărtăşim...Ei bine, visul meu "ascuns" a fost din totdeauna să devin o scriitoare, să pot să fac oamenii să-şi trăiască propriile vise, urmându-l pe al meu, să pot să fac lumea să se simtă mai bine în momentele de tristeţe,sau pur şi simplu să mă eliberez de demonii interiori, pe care cu toţii îi cunoaştem mult prea bine. 
Nu poţi pretinde că ai ajuns să cunoşti foarte bine o persoană, când nici măcar nu ai întâlnit-o, dar poţi încerca să o ajuţi prin moduri indirecte:încurajând-o,făcând-o să meargă mai departe.
Cărţile vor putea întotdeauna să facă asta, iar mie îmi place să cred că fiecare dintre personajele pe care le-am adorat sau urât, alături de care am râs sau plâns, suspinat sau oftat, au devenit parte din mine,din persoana care sunt astăzi, ajutându-mă să-mi formez caracterul.Un personaj alături de care "trăieşti" are puterea de a-ţi schimba viaţa, într-un mod în care puţini o pot face! Atunci când plângi sau eşti trist,te vei gândi inevitabil la ce ar "el" , persoana fictivă sau reală pe care ai vrea să o urmezi cândva!
Desigur că nu va ramane aceeaşi întreaga viaţă! Nu se ştie când va apărea altcineva cu care să o înlocuim, dar, un lucru cu adevărat revigorant ar fi ca peste 40 de ani, când ne vom simti stresaţi sau împovăraţi de probleme, să redeschidem acea carte speciala care ne-a cucerit cândva şi să ne amintim de acea parte din noi care suspina la fiecare cuvânt din ea! Asta ar fi ca o gură de aer proaspăt, un start puternic,  chiar dacă se poate termina cu câteva lacrimi sau suspine! Va fi ca şi cum vom respira din nou, după ce n-am mai făcut-o de o veşnicie!