Holaaa, amigos! Pentru căăă următorul capitol este în scriere, am decis să las aici un fragment din el. Enjoy!
” Simt că sunt privită, moment în care clipesc de câteva ori și-mi întorc ușor capul în direcția lui Enzo, rămânând fără suflu. Mă privește cu ochi mari, profund, ca și cum am fi singuri în întreg Universul. Îmi mușc buza inferioară, aducându-mi aminte de clipele în care mă privea așa, clipe în care tot ce-mi doream era să nu existe nici măcar un centimetru distanță între noi și înjur în gând când îmi dau seama că am avut parte de aceste clipe acum câteva seri.
Înghit în sec când pe chip îi înflorește un zâmbet firav, după care clipește leneș, declanșând în mine o mie și una de emoții și senzații.
— Mergem sus? Trebuie să vă arăt neapărat colțul meu de Rai! spun brusc, întorcându-mi privirea asupra Oliviei și a lui Sebastian ce încă mă privesc nedumeriți.
— Nici gând! Păpușel nu o să pună piciorul la etaj, iar de camera ta nici nu mai zic! exclamă Dima în spaniolă, atrăgându-mi atenția.
— ,, Păpușel" e prietenul meu și o să pună piciorul oriunde vreau eu, pentru că din nou, e prietenul meu! Doar un prieten! Și chiar dacă nu ar fi doar prietenul meu, nu văd care e problema ta! îmi dau ochii peste cap enervată, străfulgerându-l pe Dima cu privirea.
— Oh, da?! Și el știe că sunteți ,, doar prieteni" ? Dima se strâmbă, moment în care întredeschid buzele, dar nu apuc să zic nimic. Ce ziceți băieți?! Păpușel a venit tocmai din România de dragul prieteniei? fratele meu își privește pe rând prietenii, iar ei își mișcă aproape instant capetele în semn de negație.
Îmi întorc din nou privirea asupra băieților, oftând grav.
— Sunteți teribili! exclam enervată, sincer deranjată de această alianță a lor împotriva lui Sebastian.
— Suntem doar niște prieteni buni! se grăbește Enzo să zică în spaniolă, apropiindu-se de mine, moment în care oftez din nou. ”
