VampiriumDominik

Ce carte vreti sa rescriu si republic? Clanul varcolacilor, secret sau dar e-eu...
          	
          	Votati

Ralu_q

@VampiriumDominik   toate dar ...vreau foarte mult clanul varcolacilor
Reply

cartidedragoste

@ VampiriumDominik  pot sa zic toate? 
Reply

VampiriumDominik

Ce carte vreti sa rescriu si republic? Clanul varcolacilor, secret sau dar e-eu...
          
          Votati

Ralu_q

@VampiriumDominik   toate dar ...vreau foarte mult clanul varcolacilor
Reply

cartidedragoste

@ VampiriumDominik  pot sa zic toate? 
Reply

VampiriumDominik

~Din perspectiva ...~
          
          Era o seara friguroasa de toamna, batea un vant puterni, pe cer erau o multime de nori si prea ca incurand va ploua. Era trecut de miezul nopti, cativa copii enervanti care se imbranceau fi fumau imi perturbau linistea. Eram in parc si sincer speram ca va fi liniste dar se pare ca m-am cam inselat. Ma duc spre ei nervos si ii privesc, unu din ei ma impinge.
          
          -Ce vrei tipule?! Se rasteste unu la mine.
          
          -Sa incetati cu galagia pana nu va mananc pe toti. *Ii raspund cu o voce plictisita.*
          
          -Da' ce? Esti cumva canibal?! Sau te crezi vampir, vampiri nu exista! *Dupa ce a spus asta totii inceput sa rada.*
          
          (...)
          
          (Ce credeti ca se va intampla? Cine vrea poate continua mai jos~) 

wise_girl28

@ VampiriumDominik  merci
Reply

VampiriumDominik

@ wise_girl28 
            
            Ooo! Frumos! 
Reply

wise_girl28

@ VampiriumDominik  o să scriu o continuare aici
            
            Dau din cap amuzat, pe față apărând-mi involuntar un rânjet; mi s-a spus că atunci când zâmbesc astfel arăt ca un demon scăpat din Iad... așa o fi. 
            Am capul plecat și simt cum ochii mi se  înroșesc și dinții devin ascuțiți. Nu o să-i omor, nu am chef de ascuns cadavre... dar sunt atât de plictisit! Cred că o să-i sperii totuși puțin. Chiar dacă ar spune cuiva că au văzut un vampir, cine i-ar crede? În plus, la nevoie pot să le șterg memoria. 
            Îmi ridic privirea spre ochii puștiului care a zis că vampirii nu există, ochii lui mărindu-se de spaimă când vede sclipirea colților mei.
            -Așa e... Vampirii nu există.
            Mă apropii de el, șoptindu-i la ureche, respirația mea caldă făcându-i pielea de găină:
            -Ar fi... ridicol, amuzant... Periculos.
            De pe buze îmi scapă  râsul malefic care îmi iese atât de bine. Îi las pe băieții aceia gălăgioși blocați în uimirea și frica lor și îmi văd de drum. 
Reply