Mâna îi alunecă ușor peste materialul  fin al colii de hârtie pe care o răsucește vag indignată. 

Suflarea îi era încetintiă iar inima îi pulsa ca niciodată. 
Fără a-și da seama de propriile limite, Yomi se vedea acum într-o încăpere diferită, alături de persoane vag cunoscute al căror fețe de fapt nu le văzuse niciodată.

O clipire scurtă îi răpește momentul, fapt ce o trezește la realitate. 

Cum era posibil ca niște simple cuvinte să o poarte atât de departe?