Am reluat scrisul la "În roșu, în Paradis" (Maximilian și Chastity).
Nu e minunat?
După atâtea luni în care mi-a fost imposibil să aștern cuvinte pe hârtie, să transform litere în poveste, găsesc în sfârșit timp în mine ca să fac acel ceva care îmi descarcă mintea hipnotizată de creativitate.
Semestrul care a trecut peste mine a fost unul de acomodare; profesori noi, materii deosebit de dificile, frustrare din plin și, îmi permit să spun, o iubire. O iubire nouă. O iubire matură.
Să-și fi găsit R. Wilde iubirea despre care scrie de la 13 ani?