𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 17

100 11 2
                                    

Chittaphon:
-Așa repede?

Eu:
-De ce nu mi-ai spus?!

Chittaphon:
-Să îți spun ce?

Eu:
-Te faci că nu știi...

Chittaphon:
-Dacă mi-ai spune mai multe despre lucrul la ce te referi...

Eu:
-De ce nu mi-ai spus că am probleme cu inima? De ce ai tăcut și nu ai spus nimănui?

Chittaphon:
-Nu am vrut.

Eu:
-Așa cum nu ai vrut nici să mă iubești, nu? Ți-ai bătut joc de mine în tot acest timp.

Chittaphon:
-Nu mi-am bătut joc de nimeni.

Eu:
-Nu m-ai iubit nici măcar o secundă, așa-i?

Chittaphon:
-Ce te-a apucat să spui asta?

Eu:
-Pentru că știu asta. Doar ai vrut să-ți bați joc de mine. Să profiți de prostia mea.

Chittaphon:
-Să nu mai spui asta niciodată. Știi asta. Mereu te-am iubit și încă o fac. Nimic nu poate schimba ceea ce simt pentru tine. Și nu, nu am profitat de nimic. Nu știu de unde le scoți sau cine ți le bagă în cap. Doar am vrut să-ți fie bine.

Eu:
-Pleacă. Pleacă! Nu vreau să te mai văd!

El mă ascultă și iasă afară. Eu încerc să mă calmez, dar în schimb încep să plâng. Cum are tupeu să mă mintă așa în față?
Peste câteva minute intră doctorul și mă vede plângând.

Doctorul:
-De ce plângi?

Eu:
-Nu contează. E un motiv stupid.

Doctorul:
-Nu te mai consuma pentru așa-zise motive stupide. De ce ai mai dansat?

Eu:
-Am vrut -

Doctorul:
-Ai vrut să vezi cum e să ajungi din nou la spital? Nu ți-a spus Chittaphon să nu o mai faci?

Eu:
-Chittaphon? Nici nu știu ce să mai cred din ceea ce îmi zice. Oricum, nu mai contează. Nu am să mai dansez. Acum pot să plec?

Doctorul:
-Când ajungi acasă să nu mai faci nimic. Nici măcar să te ridici din pat. Ți-ai chinuit prea mult piciorul după operație și nu e de bine. Cât despre inimă...dacă nu încetezi din a face lucruri de genul o să se înrăutățească și nu își dorește nimeni asta.

După ce plec de la spital mă duc acasă, unde sunt întâmpinată de prea-minunatul Chanhyun.

Chanhyun:
-Gata? Ți s-a dus de dans? Nici măcar de atât n-ai fost bună cu toți anii tăi de dans...

Eu:
-Mă poți lăsa în pace măcar o zi? Cer prea mult?

Chanhyun:
-Cam mult tupeu.

Eu:
-Dacă nu îți convine, nu ai decât să mă dai afară. Nu e vina mea că mi-ai rupt piciorul.

Chanhyun:
-Lasă gura. Du-te și pune masa.

Eu:
-Du-te. Tu mănânci, nu eu.

Chanhyun:
-Tu nu auzi?

Eu:
-Tu nu pricepi? Azi nu mai fac niciun efort. Defapt, dacă tot mă pui...numai așa ajung la spital și mă scap de tine.

𝐓𝐡𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐨𝐫 𝐨𝐟 𝐡𝐚𝐩𝐩𝐢𝐧𝐞𝐬𝐬 || Ten (Finalizată)Where stories live. Discover now