𝐓𝐡𝐞 𝐜𝐨𝐥𝐨𝐫 𝐨𝐟 𝐡𝐚𝐩𝐩𝐢𝐧𝐞𝐬𝐬 || Ten (Finalizată)

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 16

Chittaphon:
-Viața nu e așa roz cum ne imaginăm noi. Trebuie să renunți la ceva pentru a primi altceva.

Eu:
-Renunț la operație. O să merg toată viața cu cârje, dar nu pot renunța la tine.

El începe să râdă.

Chittaphon:
-Dacă nu poți renunța la mine, atunci de ce te-ai despărțit de mine?

Eu:
-Pentru că îți făceam numai r-

Chittaphon:
-Crezi că acum nu îmi faci rău? Crezi că nu-mi faci rău prin simplu fapt că tu te simți rău? Ai idee cât de rău mă faci să mă simt prin simplul fapt că mă gândesc la tine?

Eu:
-Ți s-ar fi întâmplat ceva mai rău dacă nu m-ai fi lăsat. Sunt convinsă de asta.

Chittaphon:
-Măcar mi s-ar fi întâmplat mie, nu ție. Puteam să trec mai repede peste ceva întâmplat mie decât să te văd în situația asta.

Eu:
-Așa cum tu îți dorești să pătești ceva din cauza mea, așa vreau și eu să pățesc din cauza ta. Aici este cuvântul meu împotriva cuvântului tău. Așa cum eu nu pot avea două variante, așa nu poți avea nici tu. Renunță la mine. În modul ăsta știu sigur că numai mie mi s-ar putea întâmplă ceva rău.

Chittaphon:
-Nu pot. Am încercat, dar nu pot să o fac. E imposibil.

Eu:
-Acum m-am gândit la ceea ce ai spus tu. "Vom avea timp câteva zile să ne luăm rămas bun". Ce ai de când să faci după ce ne luăm rămas bun dacă e imposibil să renunți la mine?

Chittaphon:
-Nu îți pot spune. Tot ce pot să fac e să îți spun să aștepți. Acum lasă întrebările și du-te. Fighting haeyadwae!

Mă duc și intru în sală, unde mă aștepta doctorul. Ceea ce a urmat a fost operația. Când am ieșit din sală, Chittaphon nu mai era acolo. Așa mă voi simți și după acel "la revedere"?

Ziua următoare

Mă pregătesc, apoi plec spre companie. Doctorul mi-a spus că nu mai am nevoie neapărată de cârje, dar încă le-am mai luat pentru a fi sigură. Pe coridor mă întâlnesc cu Yukhei.

Yukhei:
-Cum ești? Ești mai bine?

Eu încerc să zâmbesc.

Eu:
-Da, sunt bine.

Yukhei:
-De acum vei sta cu noi, așa-i?

Eu:
-Da, dar nu te obișnui. Nu voi mai sta mult timp.

Yukhei:
-Ce? De ce?

Eu:
-Voi pleca din companie. Zilele asta sunt doar așa, să fie.

Yukhei:
-Îmi pare rău.

Eu:
-Nu trebuie să îți pară. Totuși, e pentru binele meu.

Yukhei:
-Atunci mă bucur. Vreau doar să te faci bine.

Spune, apoi zâmbește. Acel zâmbet mi-a încălzit inima.
Intrăm în sală, unde ne întâlnim cu restul.

Yangyang:
-Minsoo? Cârje?

Eu:
-Din păcate.