Odd moments ( girlxgirl )

După toate excursiile.

Era sfârşitul lui August, asta însemna că s-a dus vara, s-a dus toată vacanţa, eu începeam şcoala şi unii liceul, primul an. Ce drăguţ. Asta mă făcea să mă întristez mult mai rău.

De când a început vara până la sfârşit am avut o oare cum tristeţe că v-a pleca, se va duce la liceu şi o să uite de mine, dar am vorbit şi de chestia asta şi mi-a promis că nu mă lasă aşa uşor baltă şi cică nu e genu'. Bytheway, I've got that Summertime sadness.

Deci.. Sfârşitul lui August. Minunat. Nu făcusem aşa multe, nu eram pregătită să se termine tot. Eu să fiu tot în generală şi ea la liceu, deja mi se părea diferenţa prea mare dintre mine şi ea..dar nu-mi păsa aşa mult.

*acasă*

*conversaţie dintre mine şi un băiat Josh*

-Mergem în parc da? Face el.

-Da, sigur. Hai că ne vedem la 3:30. Ai timp să te pregăteşti?

-Da, ştii doar că nu îmi ia mult să mă pregătesc , totuşi nu sunt tu.

-Aşa e. Şi încep eu să râd.

Ceasul era 2:30 şi eu leneveam pe canapeaua din sufragerie, uindu-mă la desene şi mâncând toate dulciurile din casă, sigur o să mă îngraş.

După jumate de oră mă trezesc cu un mesaj. Îmi era aşa lene să mă uit cine mi-a scris încât l-am aruncat de cealaltă parte a camerei unde stăteam. Am luat telefonul după abia 10 minute. Un mesaj nou: Ralluca.

Am început să urlu prin toată casa, m-am simţit aşa bine..cum nu m-am simţit în viaţa mea.

Îi răspund după 10 minute, sigur nu să o mai îmi scrie. Poate voia să ieşim cum ne-am propus. Dar, uitasem că aveam alte treburi. Probabil avea şi ea treabă cu mine , nu degeaba mă băga în seamă. Şi asta deobicei o face rar.

Mi-am anulat toate planurile, cu mii de scuze şi cu promisiuni, doar pentru ziua asta frumoasă.

Îmi răspunseră după 2 minute, mă întrebase înainte ce fac, pe urmă m-a întrebat ce treburi am azi. E clar! I-am spus că nici una şi m-a întrebat dacă vreau să ies cu ea. Nu am putut s-o refuz, se întâmplă rar chestii de genul. Ne vedeam într-o oră şi eu chiar nu eram gata deloc, deloc. Aveam multe emoţii, îmi venea să tremur. Era o senzaţie oarecum plăcută, dar stresantă în acelaşi timp.

Trecuseră vreo 50 de minute. Eram deja gata. Mi-am luat chitara în spate şi o pătură, mă gândeam să îi fac o surpriză. Să o impresionez cumva, prin a arăta cine sunt cu adevărat dar prin chestii mici.

În 5 minute coborâsem jos. Nu o vedeam. Mă uitam confuză în stânga şi în dreapta unde naiba ar putea fi. Mă îngrijorasem.. Dacă i s-a întâmplat ceva naşpa ? Shit, nu am semnal. Cum.. Deci cum să nu am semnal în apropierea blocului meu?

Era vorba să ne vedem în staţia de lângă blocul meu. Ea deocamdată nu ştia că stau acolo..sau poate că da. Nu , glumesc. Nu are cum să ştie aşa multe detali despre mine.

După câteva minute trecute super greu o văd însfârşit. Arăta aşa bine. Era cu un tricou albastru care îi scotea ochii în evidenţă, nişte blugi cu un albastru destul de şters şi nişte tenişi coloraţi. Perfect !

Când a ajuns la mine, m-am uitat câteva secunde la chipul ei. Arăta puţin diferit. Era ne machiată, arăta super bine şi nemachiată. Orice făcea era frumoasă, cu zâmbetul şi ochii ei albaştri te fac să te simţi de parcă şi vedea un spectacol. Niciodată nu m-aş plictisi la el.

Terminasem holbatul la ea. Deja devenise dubios. Am schimbat repede subiectul şi am pornit la drum. Era destul de cald afară, îmi luasem doar tricoul meu cu Nirvana şi nişte blugi gri. Arătam relativ normal, de parc. Ea era cu zâmbetul pe buze indiferent ce ziceam. E perfectă.  Gândul că cineva ar vrea să mi-o ia mă omoară..

Ne plimbaserăm prin cartierul nostru până am decis să mergem pe jos. Observasem o calitate la ea, oricât de mult mergea nu obosea dar, nu ştiu cum face dar nici persoana de lângă ea nu oboseşte aşa rău.

Eram aproape de parc. Vorbeam tot felul de prostii, mereu îi spuneam că vreau să am o trupă, să ajung departe cu chitara, un cineva acolo.. Să ştiu când mă arată cineva cu degetul să zică " Auzi, tipa aia nu e fata aceea care cântă la chitară? Nu am mai văzut-o pe undeva?  " . Dar am încercat prin fanteziile mele ciudate să o fac în acelaşi timp să şi râdă. Am o chestie ciudată. Fac oamenii să râdă fără să vreau sau să fac ceva amuzant..doar prin felul meu de a fi. Adică aeriană şi nebună . Eh. Nimeni nu-i perfect.

Mă trezesc că se opreşte pe lângă un loc plin de floricele uscate şi multă iarbă, verdeaţă.. Era dispusă se ne aşezăm pe acolo. Am luat rapid pătura, am lăsat chitara şi am pus pătura pe pajiştea ne mai văzută. Am stat puţin şi ne-am instalat, ne-am aşezat şi aranjat lucrurile pe acolo. Trupul ei stătea întins pe pătura mea. Îmi simţeam bătăile inimii, ochii ei mă priveau fix în ochii mei căprui, încercând să scap din capcană aşezându-mă lângă ea. Îi simţeam atingerile pieli cum se freacă de ale mele, cum stăm aşa apropiate. Simţeam o legătură strânsă. Mă simţeam în siguranţă lângă ea, simţeam că pot să-i spun orice.

M-am ridicat şi i-am spus :

-Ştii ceva? Vreau să-ţi spun ceva.

Din acel moment ochi ei albaştri se uitau la chipul meu, încercând să afle ce vreau să-i spun. Se vedea că e curioasă. Dar ştiţi vorba aia.. Curioşii mor repede.

-Nimic. Hai să cântăm. Şi i-am zâmbit ironic.

Am scos chitara şi am început să cântăm. Am acordat-o înainte şi am început să cântăm împreună. I-am făcut o surpriză cântându-i melodia ei preferată. Am surprins-o extraordinar de mult. Voia s-o învăţ şi pe ea, ca deobicei nu am refuzat-o .

M-am aşezat în stânga ei şi am început să-i arăt câteva acorduri. Părea puţin uimită cum pot să le fac dar i-am explicat că ştiu să cânt de ceva vreme.

După tot ce i-am arătat i-am pus mâna pe grif. Mâinile noastre s-au întâlnit. O ţineam strâns de mână nu doar să se audă notele, să o am aproape. Simţeam cum respiraţia noastră se intersecta. Părea totul să fie magic.

I-am luat mâinile şi i le-am pus la locul potrivit pe chitară când.. privirile noastre s-au întâlnit din nou. De data asta a fost mult mai profund, simţeam o atracţie pe care n-am mai simţit-o de ceva timp. Aveam un moment drăguţ . Dar trebuia să-l strice cineva.

În jurul nostru era un cuplu care se sărutau de o mie de ani, un bătrânel cu un câine şi un copil care îşi făcea nevoile. Mi-am dat seama că am greşit locaţia dar hei, conta că eram împreună. Am început să râdem şi ne-am întins pe pătura. Am început să vorbim de licee şi şcoală. O discuţie relativ interesantă până când o castană a făcut cunoştinţă cu capul ei. Acela a fost cel mai amuzant moment pe..moment. Am continuat să cântăm la chitară până când mă întrerupe şi îmi spune la ureche să mă uit în jos. Mi-am muşcat buza crezând că..e..era o omidă păroasă. Iac! I-am dat repede un bobârnac şi rămăsesem blocată. Ralluca a început să râdă. Deci ne distrasem până la urmă.

Ne-am plimbat toată ziua prin parc. Ne întâlnisem cu mătuşa ei, cu mai multă lume. Se înserase şi hotărâsem să plecăm fiecare la casa lui. Că deobicei am mers pe jos, şi ca să aflu pe unde e casa ei, am hotărât s-o duc spre casă. Într-un fel era aproape de casa mea, doar mergeai 10 minute mai mult. Totuşi nu mi se pare că aşa departe de mine. Am condus-o doar până la jumate. Nu a insistat să o duc până mai încolo. Ciudat !

Am plecat cu zâmbetul pe buze. Mă tot gândeam la ziua de azi. A fost cea mai perfectă zi.

Gândindu-mă aşa mult mă trezesc cu cineva în spatele meu..