Odd moments ( girlxgirl )

Surprize neplăcute.

În spatele meu fiind...Ellen ? Era cu o glugă neagră, nu ştiu ce căuta pe la Ralluca pe acolo.

-Ce cauţi aici? O întreb eu uimită .

-Nu contează. Te-am văzut cu Ralluca, arăti foarte bine împreună. Îmi zâmbise destul de dubios.

-Hai să mergem acasă. Îi spun pe un ton apăsat.

Aşa zis, aşa şi făcut . Am întors-o din drum. Nu ştiam unde mergea sigur, sau ce căuta prin zona aceea, mirosea a parfumul ei preferat cu care să dă la ocazii. Ok, asta mi se puţin straniu, la ora 10 umblă singură pe străzi mai ales prin zona aia destul de periculoasă.

Am încercat să evit subiectul acesta, nu ştiam ce făcea acolo dar totuşi muream de curiozitate. Dar am preferat să rămână un mister..totuşi era treaba ei strict personală.

I-am spus că am ieşit cu Ralluca, tot ce am făcut, a fost o întâlnire frumoasă, exceptând unele chestii. (omida şi castana) dar mi-am dat seama că fără acelea nu mai era amuzament, aşa că mă bucur că s-a întâmplat.

Ea era destul de fericită şi totuşi misterioasă. Avea nişte cearcăne destul de micuţe, având în vedere că stă toată noaptea pe internet. Mă bucuram în acelaşi timp că o vedeam dar, era super tăcută. Ea deobicei era vorbăreaţă, chiar toată asta mă pusese pe gânduri.

Am mers acasă fiecare şi nu am mai vorbit de atunci.

*1 septembrie*

Soarele ardea în ultimul hal de tare. Norii dansau pe cerul albastru şi vântul şuiera încetişor pentru a face o atmosferă mai plăcută. Ziua aceasta începuse perfect. Mă pregăteam să mă văd cu Ralluca până când.. :

^ Mesaj ^

· Hey scuze dar nu ne mai vedem azi a intervenit ceva ·

Mă simţeam aşa prost, de parcă i-aş fi dat un glob mare de cristal şi ea l-ar scăpa fix când am nevoie de el. Ce urât.. Eh, mă bucur că măcar şi-a cerut scuze. M-am schimbat în haine de casă şi m-am uitat toată ziua la seriale şi filme.

*5 septembrie *

Cu cât bătea vântul mai tare cu atât mă simţeam mai neputincioasă. Nu mai aveam nici pic de energie în tot corpul. Vremea mă facea să mă simt lipsită de orice energie.

Trebuia să ies azi afară, îi promisesem Ellenei că ne plimbăm azi.

Mă pregăteam să ies, nu ştiam cum să mă îmbrac. Bătea vântul şi apăruse soarele într-un timp. Un zâmbet începuse să dea amploare pe chipul meu .

Când am ieşit din scara blocului meu am simţit cum un val de căldură vine spre mine, simţeam oarecum a îmi vine să leşin dar în acelaşi timp îmi prindea bine puţină căldură, mai ales în perioada asta când mai e puţin şi încep activităţile şi cursuri..nici nu mai vreau să mă gândesc la ce se va întâmpla mâine sau poimâine. Îmi e frică în mare parte de viitor.

Pornisem la drum. Ellen venea spre scara mea şi eu spre scara ei. Era totul o amestecătură, eu am luat-o pe un drum , ea pe altul şi tot aşa. M-am chinuit să o caut, să aflu pe unde mai e . Am sunat-o şi era la mine la scară, i-am spus să rămână acolo că vin şi eu imediat.

În 3 minute am ajuns. Am băgat un sprint cum nu am băgat în viaţa mea. Am obosit aşa tare, dar a meritat că până la urmă ne-am întâlnit.

Am mers pe la noi prin zonă , ne-am plimbat. A fost chiar foarte frumos afară. Toată ziua am petrecut-o plimbându-ne şi vorbind ca deobicei lucrurile noastre..aşa zise personale.

În 10 minute mai era puţin şi era ora de plecare. Era în apropierea blocului Ellenei. Am zis să mai stăm puţin la o scară să mai vorbim.

În timp ce vorbeam noi de zor, văd o fată blondă cu nişte căşti în urechi îmbrăcată în albastru. Arată aşa bine. Uitându-mă mai bine la faţa ei. Shit, era Ralluca. Eu arătam în ultimul hal, cu părul ciufulit şi cu o cămaşă albastră transpirată pe mine. Am salutat-o şi am lăsat-o să meargă în faţă.

-De ce nu o duci acasă? Face Ellen .

-Nu am chef. Spun eu râzând.

- Eşti proastă? E ocazia ta acum că ai văzut-o şi poţi afla unde stă mai concret că poate nu stă acolo unde ştii tu. N-ai mai fost de mult să ştii.

Auzind cuvintele acestea am luat-o la fugă ca s-o prind din urmă . N-o mai găseam. Credeam că a luat-o pe altă cale dar.. Stai, gata, am găsit-o.

Gosh ce bine arată. Eu fiind vai de capul meu, pe lângă mine chiar arăta super bine.

Am speriat-o , şi am început să vorbim. Mai mereu o speri , nu-i de mirare de ce nu prea am mai vorbit în ultima perioadă . Părea cam tristă, nu prea avea chef de nimic.

Până la urmă am tras-o de limbă şi mi-a spus că băiatul de care-i place nu o place şi mai multe. Asta mi-a venit că un şut sub centură. Yey,asta mi-a făcut ziua mai bună, având în vedere venind de la ea. Dar mă bucur că a fost sinceră cu mine. Apreciez sinceritatea de data asta.

Până la urmă am ajuns la o poartă destul de frumoasă, era albastră cu nişte lanţuri pe ea. Arăta ciudat, dar era original. M-a salutat şi a plecat . Singura chestie pe are am înţeles-o a fost " poate ne vedem mâine sau zilele astea " . Cred că a fost doar imaginaţie, nu prea am fost atentă aşa mult la ce zicea, eram concentrată pe ochii ei albaştri.