Remember You ✓

2.

A trecut o săptămână după ce s-a întâmplat, n-am avut de gând să stau cu băieții sau cu familia mea, poate am procedat incorect și imatur, însă, am vrut sa fiu singur, doar eu cu mine.
A dracului durere, nu mi-a spus nimeni că o să ajung sa simt dureri asupra inimii mele, chiar și-n tot corpul, e atât de ciudat încât nu pot explica in cuvinte ceea ce simt in înăuntrul meu, pot spune doar că este groaznic.
Săptămâna asta mi-am petrecut-o singur, nu m-am simțit bine dar nici dacă aș fi stat cu cineva nu m-aș fi simțit mai bine.
O să se facă doua săptămâni de când ea nu mai este lângă mine, o să ajung oare la disperare? Sper sa nu.

Oftez uitandu-ma la rândurile pe care le-am scris apoi închid jurnalul.
Rămân pe gânduri neștiind dacă ar trebui sa cobor, sigur băieții sunt îngrijorați, nu de alta dar în fiecare dimineață bat la ușa dormitorului meu întrebând ce fac, cum mă simt, daca mănânc cu ei, mă simt vinovat din cauza comportamentului pe care îl am față de ei dar n-au idee cat de mult mă doare.
Mă ridic de pe pat îndreptându-ma spre ușă, ies din camera făcând liniște coborând scările ajungând în living, acolo era prietenul meu SungHoon alaturi de Ni-Ki.

— Bună băieți... mă uit la ei fiind stânjenit de situație, n-am habar de ce simt că e o tensiune atât de mare in casa
— Heeseung, spune JungWon îndreptându-se spre mine, totul bine? se uita la mine zâmbind ieșind în evidență gropițele lui extrem de accentuate
— Cred, spun scurt și ridic din umeri, ce faceți voi doi aici, restul?
— Sunt in camerele lor, nu am habar, vrei sa îi chem sa ne adunăm toți? S-a întâmplat ceva? mă întreabă privindu-ma îngrijorat
— Nu s-a întâmplat nimic, e totul bine, nu va faceți griji... Întrebam pentru că v-am văzut doar pe voi doi, plus, e foarte multa liniște în casă, e foarte rar întâlnită liniștea aici. îmi bag mâinile în buzunarele hanoracului meu
— Te gândești in continuare la Yun-Mi? mă întrebă Ni-Ki fara sa se uite la mine
— Ni-Ki, cred că ar fi mai bine pentru toată lumea să nu o mai aducem în discuții pe Yun-Mi, hm? De acord? se uita la mine și Ni-Ki
— Nu eu am fost cel care i-a pronunțat numele.
— Nici eu nu i-am dat fetei motive să facă ceea ce a făcut. se strâmbă apoi se uită la mine cu o privire rece
— Dai vina pe mine pentru ce s-a întâmplat? Ține minte că niciunul nu i-ați fost așa aproape, nu incerca sa dai vina pe mine.
— Atunci de ce ea nu mai este aici? Din cauza noastră sau din cauza ta, Lee.
— N-am de gând să " dezbat " acest subiect, din nou.
— Asta pentru că știi și singur.
— Mă acuzi de problema asta de când am aflat cu toții ce s-a întâmplat, poate că este vina mea, pe undeva pe acolo, incerc sa înțeleg totul, nu-mi este nici mie ușor având în vedere că a fost iubita mea, Ni-Ki.
— Mă lași? Asta e un motiv prostesc, daca era iubita ta și o iubeai tu așa mult trebuia să fi mai cu capul pe umeri și să nu o lași baltă ori de câte ori ai avut ocazia.
— Băieți, va rog, nu ne face bine să vorbim despre asta, hai mai bine sa o lăsăm așa... spune Sunghoon uitandu-se ba la mine, ba la Sunghoon.
— Știi bine Ni-Ki că atunci când eram liber, eram doar eu cu ea, sau eram toți cu ea și iubita lui Sunghoon. Nu mă mai acuza pe nedrept, toți suntem de vină. mă uit cu dispreț la el apoi îmi cer scuze față de Sunghoon urcând înapoi în dormitor trântind in urma mea ușa.