DESTINURI

sase

       Lorena

   Stau in pat, ma uit la luna asta mare ma fascineaza...

   A trecut o saptamiina de cind la- m vazut..erea asa frumos!!!

  Parul negru, inalt cred ca avea 2 m, cu corpul bine lucrat, si ochii aia mari negri..cerind ajutor.

   Nu stiu de ce ma- m suparat asa..poate ca lupul meu vruia sa auda alceva....sau imi e frica sa nu ii fac rau, dar trebuie sa- l ajut..

    Trebuie sa il vad nu stiu cum va reactiona..dar razboiul se aproprie..vreau sa- l distrug pe Diablo pentru ca mi- a ucis familia.

   Vrajitoarea mi- a spus ca eu sunt speciala..am suflet pereche..care ma va calma in momentul acela. Dar nu il cunosc..

    Inchid ochii dupa ce rostesc de trei ori cuvintele magice apar la el in camera..

    O camera mare vopsita in albastru inchis, cu ferestre mari..pare un castel.

   Dupa citeva secunde ii simt mirosul, vine dintr- o camera alaturata, cred ca baia. Ochi mei analizeaza camera: un pat mare in mijlocul camerei in fata unui geam prin care se vedea luna. O noptiera mica pe care se afla un televizor

   Ma intorc rapid il simt in spatele meu..chiar este un barbat frumos, cu parul scurt pare un soldat din filme, doar ca ochii lui sunt blinzi.

  Ma analuzeaza din cap pina in picioare.. privirea lui parca imi da forta, energie, calm.. Ma face sa ma simt bine..

  - Buna, zice pe o voce blinda..

  - Buna!!

  - Eu..crede am ca nu vrei sa ne ajuti..

  - Nu o fac pentru tine! Asa ca tu esti sufletul meu pereche!! zic eu analizindul pare ochi lui negri deveneau albi ca semn ca este Alpa..este suparat..

  - Crezi ca eu aleg asta!!

  - Nici eu nu am ales, dar ma bucur ca cel putin esti Alpa..dar vreau sa imi demonstrezi!! zic eu repede..

  Vreau sa vad daca este in stare sa ma calmeze. Daca nu eu nu pot sa incep un razboi..cu puterea mea asi putea sa omor multa lume nevinovata la fel ca bunicul.

   Eu am puterea singelui..pe linga cea de Alpa. Uni controleaza apa, alti intunericul, alti diferite semne, dar eu controlez tot ce are singe toate animalele, toti oameni, toti vampiri.. Daca ai singe eu te pot strivi ca pe un vierme...

    De aceia am stat singura pina imi controlez puterile.. Acum ma pot controla un 50% dar daca ma supar...este alceva..

    - Si cum vrei sa iti demonstrez?? Ma intreaba dupa citeva minute de liniste.

  - Sti ce puteri am??

  - Nu..dar esti sufletul meu pereche inseamna ca nu imi vei face rau!!

    Tipul asta este foarte sigur pe el!! Imi place dar vreau sa vad daca ma accepta dupa ce ma vede transformata si suparata..

    - Eu detin puterea singelui!!! Tot ce e singe il pot controla!!

   Se uita la mine cu ochi mari..cred ca acum isi da seamna cit rau ii pot face..dar nu a plecat.. este bine. Hotarit, puternic poate va merge, dar nu stiu daca o face pentru mine sau pentru asi salva poporul..

    - Vrei sa vezi???

    - Da...

    Este speriat, dar nu renunta..asta este bine pentr mine..

   - Hai afara!!

   Am iesit afara il simt in spatele meu este calm si pregatit pentru tot. Desi il cunosc putin imi face suprize placute.

   Suntem afara in terenul de antrenament. Sta in fata mea..

  - Da- mi o plama!! ordeno eu

  - Ce??

  - Daca nu ma supar nu ma transform!! Sunt speciala!!

  - Si dupa ce trebuie sa fac eu???

  - Sa ma linistesti!! Daca nu pot omori multa lume!! spun eu pe o voce de nevinovata.

   Imi da o palma..incep sa ma supar simt ca lupul din mine. Un lup rosu aprins, mare 5 metri, suparat. Sunt rea cu lupul meu nu prea il scot cu teama ca nu il pot controla. Ea se numeste Anna, lupul meu.

    Ma uit in jos il vad ochi mari de supriza, doar familia mea se treansforma in lup rosu.

    Dupa citeva secunde o furie imi invadeaza tot corpul, aceiasi furie si foame de singe. Ochi incep sa- mi clipeasca parca ard..cunosc aceasta senzatie..puterea mea...foamea...

  - Ia- m in brate!!!

   Am apucat sa spun simt ca acea foame pune stapinire pe mine..doamne am sa ucid sufletul meu pereche??

"Anna controlezate!!"
" Nu pot...lorena!!!??,,"
      Simt o caldura imi invade piciorul, tripul..

Ma uit in jos este el ma stringe de picior, are lacrimi in ochi..

     Incet, incet ma calmez..un sentiment de pace imi strabate tot corpul..

" Este EL...sufletul pereche..
- Da , Anna el este.."

      Aceasta pace nu am simtito niciodata..este un sentiment asa de diferit..

     Incep sa ma transform in om. Mircea ma tinea in brate..tot se punea negru...este prea multa pace pentru mine!!