DESTINURI

25

Lorena

  Simte am cum viata mea acum este roz. Am terminat cu un razboi. Toata lumea doreste pace si liniste. Voi avea un copil si nu in ultimul rind am un sot de nota zece.

   Acum nu ma mai simt singura cum ma- m simtit tot timpul in care am fost singura in padure. Simt ca a meritat toate sacrificile mele.

   Daca asi putea sa o iau de la capat asi face la fel!!

   A trecut aproape doua saptamiini de cind totul a revenit la normal. Bine nu chiar normal am multe greturi iar Mircea nu mai stie ce sa faca ca sa ma simt mai bine.

   Este atit de emotionat ca va avea un baiat ca este instare sa faca totul numai ca eu sa stau toata ziua in pat. Dar mie nu imi place sa stau in pat pare ca ma deprim mai mult.

   Sofia mi a construit o gradina imensa de flori in spatele casei. Acolo ma simt cel mai bine.

   Mirosul trandafirilor si ai altor flori imi iau greturile si ma fac sa ma simt mai bine.

    Fetele lui Diablo lucreaza la noi in casa, imi par de incredere. Mai ales ca nu isi amintesc nimic din viata anterioara. Sofia si cu Ben incearca prin diferite remedi ca sa poata sa si renin dar degeaba...

     Mirosul trandafirilor imi strabate tot corpul. Ma fac sa ma simt asa de linistita si fericita.

    Una dintre fete imi aduce un pahar de limonada ca sa ma hidratez bine. Sigur asta este ideia lui Mircea. Desi ajuta toata lumea la refacerea caselor distruse in razboi mereu trimite pe cineva cu un detaliu pentru mine...

- Este pentru dumneavoastra...

- Multumesc!! Adu mi trandafirul rosu te rog!

- Asta?Auuuu!!!!

- Ai patit ceva??

- Nu stati linistita doar ma- m intepat intr- un spin..trandafiri astea!!! Imi pare rau...

    Miros singele ei si imi suna cunoscut. De unde il cunosc?? Gata stiu...

- Te tog poti sa o chemi pe Sofia un moment?

- Sigur...

     Dupa citeva minute Sofia isi face aparitia cum obijnuieste intr- un nor de fum..

- Da te pot ajuta cu ceva?

- Da...vreau sa il chemi pe Max!!

- Max??!!!

- Da...

- Max este in coma, dar ce de??

- In coma!!???

- De cind noi am plecat este in coma nu cred ca va rezista mult...

- Cele doua femei gasite sunt mama si fica..

- Da, dar nu le pot gasi familia!!

- Chiama le acum!!!

- Acum??? Zi inainte ce au ele cu Max??

- Acum!!!

    Nu pot crede ca este sotia si fica lui Max. Cu ajutorul lor el poate iesi din coma si poate ca ele isi vor aminti cine sunt..

- Da ma ti chemat?

- Sofia??

    Intr- o secunda ereaam in camera de spital unde Max este in coma..

- Cine este?

- El se numeste Max...

- Max?? Max!!!??

    Se uita cu atentie la el si se pune palida la fata.

- Iar tu esti Elena sotia lui... Nu lesina..te rog

- El este tatal meu??? spuse Rosa cu lacrimi in ochi..

- Nu imi pare rau!!! Tu nu esti fata mea naturala. Rosa imi pare rau tu sti ca vei ramiine mereu linga mine, dar ai fost furata de Diablo cind ereai mica... Rosa te rog sa ma ierti pentru tot?!!!

- Mama!!! Sigur ca te iert fara tine eu nu asi fi aici!! Esti ce a mai buna persoana pe care am cunoscuto!!

- Elena apropiete trebuie sa il trezim daca nu va muri!!

    A facut citiva pasi marunti. Pe fata ei se vedea dorul de el si iubirea care inca o purta.

- Iarta ma dragul meu!! Te am ascuns adinc in suflet trebuia sa te salvez de bunicul meu..

- Diablo erea bunicul tau???

- Da...

- Dar toata lumea spune ca ereau amanti???

- Asta erea un tric ca sa nu il gaseasca dusmani pe Adi...

- Ai vrut sa il protejezi??

- Da...el este sufletul meu!!! Max trezestete totul sa terminat acum vom fi din nou impreuna!!

    Il ia in brate il saruta.. Nimic pare ca este prea tirziu. Dupa citeva minute doua lacrimi ii invade ochi. Plinge ca un copil mic cu gindul ca poate este prea tirziu..

   Aparatele incep sa o ia razna...

- Max nu muri!!! Te rog....

   Un medic tinar isi face aparitia impreuna cu un copil de 7-8 ani..

- Toata lumea sa iasa din salon acum!!! spune doctorul pe un ton autoritar.

- Voi cine sunteti? Ce cautati aici?

- Afara!!!( d)

    Am iesit pe holul spitalului iar saracul copil credea ca noi vrem sa ii facem rau. Avea ochi plini de ura.

- Tu cine esti? intreb eu.

- Eu sunt Adi ce cautati in salonul tatalui meu?

- Adi eu sunt Lorena, ia este Sofia, Rosa si Elena mama ta am venit sa il ajutam pe tatal tau..

- Mama mea este moarta!!! Ce gluma este asta??

- Cine este Elena? Intreaba doctorul.

- Eu..

- Pacientul vrea sa va vada!! A iesit din coma..

- Adi iti voi explica totul un pic mai tirziu acum ..

   Eu cu Sofia asteptam pe hol impreuna cu Adi. Saracul parea fericit, trist. Oare ce gindea?? Cred ca este foarte greu pentru el si are o multime de intrebari.

     Dupa citeva minute bune Elena iese din camera si il cheama pe Adi. Eu cu Sofia decidem sa plecam asa ei pot vorbi linistiti, dar Rosa imi datea multa mila acum este singura in lume.

    Dar cind ma gindeam ce sa fac cu ea Elena o cheama in camera.. Asa ca va fi si ea parte din familia asta!! Ce bucurie..

****

- Iubire??!!!!

- Da??! Esti bine??

- Cred ca este momentul...

- Ce moment?? O nuuu....

- Da...vine copilul....

- Acum??!!!! Si ce sa fac???

- Mircea chiama doctorul...acummmm!!!!!

****

Mircea

    Stau pe hol si se aud o groaza de tipete nu mai suport... Trebuie sa intru!!! Nu stiam ca este atit de dureros...

    Imi iau inima in miina si intru:

- Felicitari aveti un baiat de nota 10!!!

- Iubito nu sti ce fericit mai facut!!!

- Acum avem o familie perfecta!!! Exact ca iubirea noastra!!!

***
Si asa se sfirseste prima mea carte...
Sper ca va placut!!!
Asteptati si o a doua parte...
Pupici...