Mireasa de sacrificiu [Finalizată]

24. Cea mai rea antieroină

-Richard, am spus încet, dacă ai sentimente pentru mine...ar trebui să te oprești. Eu nu sunt cineva...care merită dragostea cuiva. Cu atât mai puțin a ta, am spus când a intrat în camera mea.

Mă privea lung, apropiindu-mă. Uram cum nu puteam citi nimic în privirea lui.

-De ce spui asta? Cine ești de fapt?

-Cred că ar trebui să plecăm, am spus trecând pe lângă el. Nu vreau să întârziem.

Mi-a prins brațul în palma sa.

-Dintre toți, pune-ți încrederea doar în mine, mi-a spus trăgându-mă în brațele sale. Eu o să te protejez orice s-ar întâmpla.

-Ai mai fi la fel de sigur de asta și dacă ți-aș spune că suntem rude de sânge? Sau dacă ți-aș spune cât de multe lucruri groaznice am făcut când eram doar un copil? Sau...?

-Orice mi-ai spune, câtă vreme știu doar eu e în regulă. O să fac în așa fel încât nimeni altcineva să nu afle, mi-a păstrat umerii în palme. Așa că, înainte să plecăm, spune-mi totul.

Am rămas ușor pe gânduri, mușcându-mi buza de jos. Am oftat adânc. El a luat loc pe marginea patului, semn că nu avea să se lase dus.

-Eu...nu sunt Belatrix Cross. Numele meu este Beatrice. Eu sunt fiica biologică a acelui monstru și a soției lui, nu a mamei care m-a crescut. Eu și Belatrix eram aproape de-o vârstă. Sunt doi ani diferență între noi. Iar eu sunt mai mare cu doi ani. Eu...mi-am mușcat buza de jos. Am fost un vampir la început, dar acel bărbat mi-a adormit cumva simțurile și mi-a șters amintirile despre el. Mama mea bilogică...era o femeie cu foarte multe regrete. Toți cred că s-a sinucis când aveam doar cinci ani, dar îmi amintesc foarte bine ce s-a întâmplat de fapt. Ea...

Am făcut o pauză scurtă.

-Ea a vrut să mă omoare. Pentru că îl ura pe tatăl meu. El a obligat-o să mă aibă. Sunt unicul ei copil. Dar...pe mine m-a urât apoi cel mai mult. A dus-o în pragul nebuniei. M-a...rănit foarte mult. Până într-un final, când a încercat să mă ucidă. Mi-a dat sânge infectat, care mi-a provocat o boală foarte grea. Și eu am...

Am rămas în tăcere, rememorând acele scene.

-Eu am ucis-o pe mama mea biologică, Richard. Și am ucis și pe alții dintre frații și surorile mele. Și nu am avut nicio remușcare niciodată. Asta mă sperie cel mai mult acum, când mă gândesc că încă nu simt nimic. Doar...un gol aici, am spus plasându-mi palma pe piept.

Mi-am ridicat privirea spre el.

-Deși m-am născut vampir sufeream de o boală de sânge foarte rară care a fost declanșată de mama. De aceea, eram atât de furioasă și mă comportam teribil cu toți cei de acolo. Pentru că mi se părea nedrept. În fiecare dimineață mergeam la culcare neștiind dacă aveam să mă mai trezesc la lăsarea nopții. Și nu aveam pe nimeni care să mă iubească. Ceilalți frați și surori plângeau după mamele lor. Mama mea...mă ura cel mai mult. Iar tatăl meu era atât de cuprins de experimentele lui pe oameni și vampiri încât uitase de mine. Și...începuse să experimenteze și pe mine. Nu știu cum a făcut sau ce a făcut, dar m-a vindecat. Și mi-a oferit ceea ce-mi doream cel mai mult: o persoană care să mă iubească. Acea perioadă în care am fost om, în care am avut o mamă și în care am uitat ceea ce făcusem...a fost o binecuvântare. De aceea, nu cred că pot să-l urăsc. Din păcate, cred că v-a manipulat și pe voi. Cred că tatăl meu a fost cel care i-a dat pontul lui Eric indirect. Mi-e teamă că planurile lui sunt atât de întunecate încât...nici măcar nu vreau să mă gândesc.

El a rămas pe gânduri. Tăcerea lui...era foarte grea.

-Nu poți spune asta altcuiva, i-am spus apropiindu-mă. Numele mamei mele era Henrieta Hessel.